Una, Alta....Unele, Altii

Schhh... FAceti liniste, cineva doarme. Voua noaptea nu vi se face sete? Fara sa existe vreo regula, ma trezesc noaptea si de fiecare data mi-e sete. Am incercat sa renunt la bautul sucului inainte de culcare, si un timp a functionat... In ultima vreme smecheria nu mai dat roade. Si cum pot rabda orice, mai putzin sete, trebuie sa ma tarasc pana in bucatarie(care nu e deloc aproape) dupa o lunga discutie cu subconstientul meu..."Hai Ingrid, taraste-te pana jos"-"Nu, mai bine culca-te inapoi, senzatia de sete va trece indata ce atipesti"-"La cat ti-e de somn nu vei simti somnul spintecator,hai du-te". In cele din urma ma duc. Ma tarasc, ma mai impiedic... mai trec mana prin usa, mai un cap in usa... Dupa vin si ma pun in cuibul meu pe care il incalzesc singura si ma ghemuiesc asa cum faceam si cand eram mica si adorm fara sa imi pese de nimic(de cele mai multe ori). Ma gandesc... Intr-o noapte cand ma voi ridica din pat, voi cadea in gol asa cum m-as prabusi de pe un bloc inalt sau cum as cadea intr-o fantana, fantana fara fund. Sa cad pur si simplu si defapt sa nu existe un punct in care sa ma izbesc de ceva si sa mor. Sa cad in gol tot restul vietii. Nici nu stiu ce m-ar ingrozi mai tare... faptul ca nu ma voi opri niciodata din caderea in abis, sau ideea ca as putea sa mor in timp ce ma prabusesc intr-un nimic, sa fiu un cadavru rece, putred si eu sa tot cad, sa cad in van pentru totdeauna... Cred k as muri de nebunie. Si acuma imi rasuna in cap melodia: "This love... I think I'm gonna fall again... And ever when you held my hand...It didn't mean a thing, this love" poate si pentru ca asta ascult:))

In una din post-urile de pe blog am zis k nu vreau sa mor niciodata,daca nu am insel... Pai, acum sunt putin sceptica. M-am gandit mai bine la idea de a nu muri niciodata, si am ajuns la urmatoarele concluzii:
1. Sunt suficient de naiva(inca) sa cred in iubiri ce dureaza o viata. Si la urma urmei cati nu s-au bucurat de asa ceva? Chiar cred in asta si sunt hotarata sa suport glumele voastre. Azi mai poti intalni rarut acest fenomen... dar cred ca daca viata noastra nu ar lua niciodata sfarsit s-ar evapora si "iubirea" aia la care toti viseaza si totusi se sperie cand dau nas in nas cu ea. Cred ca o iubire vesnica isi atinge defapt punctul culminant atunci cand te ia moartea pe sus, si poate la urma umrei asa e tot farmecul iubirii...moartea. Deci ideea e ca o iubire nu poate tine mai mult de 100 de ani!
2. As lucra o viata intreaga pentru ceva, si asa ajung sa am tot ce imi doresc, ca urmare viata mea ar deveni o plictiseala. Cred ca imi place mai mult sa lupt pentru ceva stiind ca am un termen limita la care trebuie sa ma raportez...moartea. Daca as trai pentru totdeauna as ajunge sa nu imi gasesc rostul. Moartea e samburele ce salasluieste in fiecare dintre noi si creste tot mai mare si mai mare.
3. (in sfarsit) As inebuni sa stiu ca voi fi pentru totdeauna aici. Ca fuga asta in van, fuga dupa un mare nimic nu se va sfarsi niciodata. Si poate nici nu as sti sa apreciez viata la adevarata ei valoare.
Deci... prefer sa iubesc si apoi sa ating punctul culminant...
Si poate moartea e singura cale de a aprecia pe cineva la adevarata valoare, de a intelege adevaratul sens al cuvantului "dor", de a reliza ce inseamna cineva si ce infuenta a avut asupra noastra, poate cand trebuie sa tii piept mortii atunci iubesti cel mai mult. Poate totul e facut sa se termine intr-o clipa si sa nu apuci sa zici nici un cuvintel.
Poate maine cand vei dori sa oferi iubire nu vei mai avea cui. Dar vei aprecia faptul ca iubirea a avut un gust de sange sarat si de fier crud pana in ultima clipa. Ca cineva a murit iubindu-te.
Asta e momentul in care recunosc ca am exagerat cu post-ul asta. Mi se pare total exagerat tot ce am mentionat mai sus... Dar eu asa cred...si din nou, asta e momentul in care va trec o mie de ganduri prin cap si eu va spun...OPRITI-VA!
Asa ca sa inchei intr-un mod util, Va sugerez urmatoarele melodii blegite:
-Jamali-butterfly
-Craig Amstrong-this love
-Kelly Sweet-we are one
-Natasha Bedingfield-soulmate
-Three days grace - let it die

Unde esti vacanta draga?

Sfarsitul de semestru e un test. Daca il treci toate bune si frumoase, daca nu atunci te-ai inscris ofical la olimpiada nationala din toamna. Dar nu e doar atat. Perioada aceasta e un chin. Intai... se anuntza avalansa de teze, teste,mariri si diverse proiecte aiurite, care presupun adunarea mai multor indivizi torturati de gandul ca nu le iese media, la un coleg relaxat unde inepe macelul creierelor geniale(lucru care ma asteapta si pe mine cat de curand) apoi daca ne gandim bine stres+groaza+tortura psihica=nopti albe. Exagerez. Nu e chiar asa de rau. Perioada asta e ca un paracetamol care iti ramane in gat, incepi si bei apa in prostie ca sa se duca parcetamolul domne'...si tot nimic.
Dupa ce incepem si alergam toti de colo colo fara un rost(ca la urma urmei stresul asta e pentru un nimic) incep sa sune telefonele. Convorbirile de cele mai multe ori nu depasesc pragul "scoala". Ne tot miram noi de ce naiba se incalzeste digi-ul asa... Stresul se transmite, sau poate e epuizat telefonul de aceleasi conversatii duse la infinit, o fi o tensiune daunatoare telefonului... O sa ne gandim serios sa analizam cauzele. Unii sunt mai puternici, altii... mai slabuti. Unii simt o harca in gat pe care incerc sa o dea afara dar nu pot pentru ca harcii ii place acolo al caldurica.Harca verde si afurisita. Unii incep sa nu mai doarma si sa inlocuiasca apa cu cafa. Speram sa nu ajungem la alcol la anu. Pe unii(TOTI!) ii paste corigenta la cate o materie. Ba la info ba la fizica. La info nu am nici o nota... hmmm oare de ce? poate pentru ca din cele 3 teste sau doua nici nu mai tin bine minte nu le-am primit pe nici una din ele. Deci scurt si la obiect totul e ambigu. Cine stie cati ii vom fi clienti doamne profesoare? Am cam obosit. Acuma ca ma gandesc mai bine cred totusi ca tensiunea pe care o emanam e daunatoare. Adica, oare care e motivul pentru care ar putea sa-ti puste placa de intins parul in fata? Trecem cu vederea ca oana are remington. eu tot cred k stresul asta e de vina. S-a gandit oana sa-si intinda parul si cum ea e un pachet mic de stres in momentul in care a interactionat cu placa...s-a produs acel ...PUFFF!Oricum ne bucuram ca oana nu a patit nimic;;) Daca vremea ar tine cu noi, ar ploua, asa nu ai prea avea ce face si atunci te-ai pune sa inveti. Dar nooooooooo... de ce sa tina vremea cu noi?Afara e soare din clipa in care imi deschid ochi pana pe la 8 seara. Si incerc, chiar incerc sa ma pun la birou si sa ma concentrez. doara ca lumina de afara imi plezneste retina, si imi face cu ochiul. DAr sa nu credeti ca ma las ademenita. Nu, sunt fata silitoare si stau in fata geamului(unde imi e si biroul dealtfel) si incerc sa bag la cutiuta diagonalele principale, diagonalele secundare, ceva fisiere, matrici si alte aiureli. Deci vinovant pentru oerformantele noastre inexistente la scoala este vremea. Noi incercam dar nimic. Sunt si eu intr-o perioada de stres la fel ca toti cei care nu vor sa ajunga maturatori de strada. e o perioada pe care am intalnit-o si la sfarsitul semestrului trecut. Pur si simplu am senzatia ca toti profesorii au ceva personal cu mine. Am facut greseala de a incerca sa zambesc(profei de fizica), dar stai linistitiiiiiiiiiii... m-am lecuit: cand am vazut ca dupa ce am zambit frumos umil am fost scoasa la tabala am zis ca profilor incerc sa nu le mai zambesc in veci!
Sunt convinsa ca nu toti sunteti stresati, de ce ati fi?! unii sunt mai genii alti sunt niste genii mai mici. Asa ca ce as putea sa va urez?:-? spor la promovare! Ah da... si cand va intindeti parul...incercati sa va mentineti calmul si sa nu va dezlantuiti nici furia si nici stresul.