Movie night at Ioana's place

E sambata seara si ne pregatim sa ne uitam la film. "He's just not that into you". Un film educativ pentru tinerele (si nu numai) din ziua de azi. Eu citisem cartea prin noiembrie, adaptarea in limba romana "tu il vrei, el nu te vrea" de Liz Tucillo si Greg Behrendt. Ce sa zic, good job. :)

....around 10 o'clocck

...cu 2 usi?!

Ca tot veni acuma vorba de masini. Mereu am fost un copil "nascut in masina". Tin minte ca auzeam foarte des spunandu-mi-se "da' ce, mama te-o facut in masina?!". Eu nu stiam ce sa le spun pentru ca nu detineam detalii picante despre conceperea mea. Prima noastra masina era o Dacia 1310. Era rosie si avea ca nr numele mamei: "Eva". Mama glumea spunand ca e masina ei, eu o credeam tot impul dar tata facea tot timpul misto de ea ca nu are carnet. Nu are carnet pentru ca ii e frica de traficul asta si de nebunii pe patru roti. Who can blame her? Trebuie sa ai nu doar curaj dar si nervi sa iti scoti "cotetul pe roti afara". Dar pe atunci Dacia era mandria familiei. Tata se trezea in fiecare sambata si pe la ora 8 el spala masina in curte, cateodata pentru a-si rasfata "a doua iubire" , o spala cu samponul meu preferat de pe vremea aia Schauma pentru copii cu aroma de capsuni, in caz ca va aduceti cumva aminte... Iarna o proteja cu enspemii de paturi. Intr-o vreme am sesizat ca noi, masian nu prea o foloseam, era un fel de exponat de muzeu. Mie imi placea sa ma urc pe capota masinii si sa ma joc cu stergatoarele de parbriz (in timp ce scriu asta ma inchipui pe mine la 6-7 ani in costum de baie cu o galeata, storcand buretele plin de spuma asupra mea) desi se gasea tot timpul cineva care sa strige pe mine ca zgarii parbrizul. Imi placea mirosul de perol, benzina din masina, imi place si azi, imi va placea si de acuma inainte. Bun. Acuma vorbeam cu fetele de fazele funny pe care le-am traiti cu Dacia preistorica. Ei bine, bunicii mei amandoi au permis de conducere. Da stiu, sunt foarte misto si trendy :)). Odata, pe la vreo 12 ani, daca imi aduc aminte bine, stabilisem sa merg cu bunicul meu la piata de animale unde el videa iepuri, mai face asta si azi din cand in cand, asta pentru ca acasa avem o adevarata crescatorie de iepuri. Si adevarul e ca se fac bani frumosi, daca pot zice asa... in fine. Ne-am urcat in masina. Centura era un lucru inutil, caci de fiecare data cand incercam sa ma ancorez in siguranta se bloca inainte de a reusi sa o prin in acea dracie, sau in caz ca reuseam sa o inchid, cadea asa "fleoshc" la mine in brate. Anyway, masina a inceput sa turuie 5 minute inainte sa pornim si incepea sa faca "dandaran dandaran". Ce-i drept stiam atat de bine masina aia incat o "cunosteam dupa motor", dar nu conta relatia stransa pe care o aveam eu cu masina pentru ca la a  2-a intersectie tuseste sec, se cam ineaca, si brusc ZBOING... se opreste. Masinile din intersectie incepeau sa ne claxoneze, eu nu stiam cum sa ma ascund sa nu ma vada lumea. Bunicul zice:"Ingrid iesi si impinge" Eu ma uit speriata, asteptand sa zica:"glumesc":)). Ma gandeam: "Bunicule, ti-ai pierdut uzul ratiunii?! Ti-e rau de la masina?!" Dar se pare ca nu glumea pentru ca next thing i knew eram in mijlocul intersectie incercand sa imping o Dacie. Eram claxoati si imi era asa o jena... Incercam sa o imping cum stiam eu mai bine cu mainile, apoi cu spatele, eram practici lipita cu fata de portbagaj incercand sa o fac pe "Batrana Doamna" sa o ia din loc. Si porneste in cele din urma, si deodata m-am trezit in mijlocul intersectie inconjurata de masini si de soferi cu nervii intinsi la maxim, uitanduse urat la mine. Ce pot sa zic, De atunci foarte rar am mai urcat in ea... Dar inca traieste, inca ma trezeste in fiecare vara la ora 8 dimineata, inca are catelul acela care da din cap pe bancheta din spate, cam batut de soarta dar la fel de loial cum l-am cunoscut. Oana ne tot poveste de o dacie cu 2 usi... :-? Dar noi nu stim ce tot zice acolo. :))

Am dormit putin si mi-a fost ingrozitor de cald. Am adormit pe la 5 dimineata cand oana s-a oprit din fredonat si cand a renuntzat la idea de la merg la Profi. Ne-am trezit la ora 8, cu niste fete MIROBOLANTE. :))  

It was Dublin city on a Friday night You were vodkas and coke, I was Guinness all night

It's been a while since the two of us talked
About a week since the day you walked
Knowing things would never be the same
With your empty heart and mine full of pain
So explain to me, how it came to this
Take it back to the night we kissed
It was Dublin city on a Friday night
You were vodkas and coke, I was Guinness all night 

We were sitting with our backs against the world
Saying things that we thought but never heard
Who would have thought it would end up like this?
Where everything we talked about is gone 
And the only chance we have of moving on 

Is try to take it back 
Before it all went wrong 

Before the worst, before we mend 
Before our hearts decide
It's time to love again 
Before too late, before too long 
Lets try to take it back 
Before it all went wrong 

There was a time, that we'd stay up all night
Best friends talking till the daylight 
Took the joys alongside the pain
With not much to loose, but so much to gain
Are hearing me? Cause I don't wanna miss, 
Set you a drift on memory bliss 
It was Grafton Street on a rainy night 
I was down on one knee and you where mine for life 

We we're thinking we would never be apart 
With your name tattooed across my heart 
Who would have thought it would end up like this?
Where everything we talked about is gone 
And the only chance we have of moving on 

Is try to take it back 
Before it all went wrong

Before the worst, before we mend 
Before our hearts decide
It's time to love again 
Before too late, before too long 
Lets try to take it back 
Before it all went wrong 

If the clouds don't clear
Then well rise above it, well rise above it
Heavens gate is so near
Come walk with me through 
Just like we use to, just like we use to

Lets take it back 
Before it all went wrong 

Before the worst, before we mend 
Before our hearts decide
It's time to love again 
Before too late, before too long 
Lets try to take it back 
Before it all went wrong

Mr. Brrr si povestea nascocita pe timp de ploaie.

In sfarsit ploaie. Afara toarna si tuna, ceea ce mi se pare genial. Nici nu-mi aduc aminte cand a plouat ultima oara asa. Profit de asta, si imi permit sa trantesc niste idei aici, lucru pe care nu  l-am facut demult. Tocmai a trecut cineva pe strada si am auzit un "brrrrr" tremurat. Am auzit pasi grabiti, deci presupun ca era infiorat de ploaie si tunete. Poate se grabea la cineva drag, poate tipul (zic tipul pentru ca i-am identificat vocea groasa) are o prietena, care in acest pustiu din saptamana, il asteapta pe o canapea la un film bun, sau poate il asteapta cu masa pusa(desi ar fi cam tarziu pentru cina), dichistita, pregatindu-se in oglinda si trecandu-si acelasi ruj peste buzele ei de papusa. Poate acasa nu-l asteapta nimeni, ceea ce ar fi putin trist...

Totusi tind sa cred ca tipul respectiv, sa-i zicem Mr. Brrr are o prietena undeva, foarte posibil ca tipa, sa-i zicem Mrs. Brrrr, are si un catel pufos,  sa-i zicem Mike. Foarte probabil ea sta pe canapea cu o patura pufoasa pe ea, in trening si cu parul ciufulit. Se uita la o emisiune tampita si incearca sa se amuze, zambeste la glumele proaste si isi mai trece mana peste capul ghemului de blana. Defapt nu-si poate opri ochii din sincronul "Ceas-telefon, Ceas-telefon". Se pare ca intarzie totusi... Isi mentine calmul desi un soricel o roade pe dinauntru. Se ridica si probabil isi afunda picioarele in niste papucii pufosi si ii fleoscaie pana in bucatarie, unde isi mai prepara o ciocolata calda. Mike se invarte printre picioarele ei ca un titirez in speranta ca ea ii va da un pumn de Pedigree. Mr. Brrr este ud leoarca si sunt sigura ca maine va fi racit si dupa ce va ajunge (daca va ajunge) la ea si ea va fi racita pana dimineata. Afara tuna, si a se adanceste in patura moale.  In timp ce invarte telecomanda in mana se gandeste la atmosfera , care e mai mult absenta. Ploaia nu se opreste, dar soneria suna. Mrs. Brrr  sare de pe canapea, aluneca pe gresie si dupa o mica sperietura deschide usa. In fata usii sta un "catel plouat". Ud din cap pana in picioare, isi storcea geaca. Fara sa-l mai sarute, aceasta zapaceala mica de fata fuge dupa un prosop, dar se intoarce cu un halat de baie. Il saruta si se simte usurata. Cu ropotele ei, ploaia favorizeaza mangaierile ceea ce e sublim.  Se aseaza amandoi pe canapea si afara inca ploua. 

Ce-mi poate mintea slabita pe timp de ploaie. :)) Totusi cine il asteapta defapt acasa pe mr. Brrr?

the fray-look after you