Una, Alta....Unele, Altii

Schhh... FAceti liniste, cineva doarme. Voua noaptea nu vi se face sete? Fara sa existe vreo regula, ma trezesc noaptea si de fiecare data mi-e sete. Am incercat sa renunt la bautul sucului inainte de culcare, si un timp a functionat... In ultima vreme smecheria nu mai dat roade. Si cum pot rabda orice, mai putzin sete, trebuie sa ma tarasc pana in bucatarie(care nu e deloc aproape) dupa o lunga discutie cu subconstientul meu..."Hai Ingrid, taraste-te pana jos"-"Nu, mai bine culca-te inapoi, senzatia de sete va trece indata ce atipesti"-"La cat ti-e de somn nu vei simti somnul spintecator,hai du-te". In cele din urma ma duc. Ma tarasc, ma mai impiedic... mai trec mana prin usa, mai un cap in usa... Dupa vin si ma pun in cuibul meu pe care il incalzesc singura si ma ghemuiesc asa cum faceam si cand eram mica si adorm fara sa imi pese de nimic(de cele mai multe ori). Ma gandesc... Intr-o noapte cand ma voi ridica din pat, voi cadea in gol asa cum m-as prabusi de pe un bloc inalt sau cum as cadea intr-o fantana, fantana fara fund. Sa cad pur si simplu si defapt sa nu existe un punct in care sa ma izbesc de ceva si sa mor. Sa cad in gol tot restul vietii. Nici nu stiu ce m-ar ingrozi mai tare... faptul ca nu ma voi opri niciodata din caderea in abis, sau ideea ca as putea sa mor in timp ce ma prabusesc intr-un nimic, sa fiu un cadavru rece, putred si eu sa tot cad, sa cad in van pentru totdeauna... Cred k as muri de nebunie. Si acuma imi rasuna in cap melodia: "This love... I think I'm gonna fall again... And ever when you held my hand...It didn't mean a thing, this love" poate si pentru ca asta ascult:))

In una din post-urile de pe blog am zis k nu vreau sa mor niciodata,daca nu am insel... Pai, acum sunt putin sceptica. M-am gandit mai bine la idea de a nu muri niciodata, si am ajuns la urmatoarele concluzii:
1. Sunt suficient de naiva(inca) sa cred in iubiri ce dureaza o viata. Si la urma urmei cati nu s-au bucurat de asa ceva? Chiar cred in asta si sunt hotarata sa suport glumele voastre. Azi mai poti intalni rarut acest fenomen... dar cred ca daca viata noastra nu ar lua niciodata sfarsit s-ar evapora si "iubirea" aia la care toti viseaza si totusi se sperie cand dau nas in nas cu ea. Cred ca o iubire vesnica isi atinge defapt punctul culminant atunci cand te ia moartea pe sus, si poate la urma umrei asa e tot farmecul iubirii...moartea. Deci ideea e ca o iubire nu poate tine mai mult de 100 de ani!
2. As lucra o viata intreaga pentru ceva, si asa ajung sa am tot ce imi doresc, ca urmare viata mea ar deveni o plictiseala. Cred ca imi place mai mult sa lupt pentru ceva stiind ca am un termen limita la care trebuie sa ma raportez...moartea. Daca as trai pentru totdeauna as ajunge sa nu imi gasesc rostul. Moartea e samburele ce salasluieste in fiecare dintre noi si creste tot mai mare si mai mare.
3. (in sfarsit) As inebuni sa stiu ca voi fi pentru totdeauna aici. Ca fuga asta in van, fuga dupa un mare nimic nu se va sfarsi niciodata. Si poate nici nu as sti sa apreciez viata la adevarata ei valoare.
Deci... prefer sa iubesc si apoi sa ating punctul culminant...
Si poate moartea e singura cale de a aprecia pe cineva la adevarata valoare, de a intelege adevaratul sens al cuvantului "dor", de a reliza ce inseamna cineva si ce infuenta a avut asupra noastra, poate cand trebuie sa tii piept mortii atunci iubesti cel mai mult. Poate totul e facut sa se termine intr-o clipa si sa nu apuci sa zici nici un cuvintel.
Poate maine cand vei dori sa oferi iubire nu vei mai avea cui. Dar vei aprecia faptul ca iubirea a avut un gust de sange sarat si de fier crud pana in ultima clipa. Ca cineva a murit iubindu-te.
Asta e momentul in care recunosc ca am exagerat cu post-ul asta. Mi se pare total exagerat tot ce am mentionat mai sus... Dar eu asa cred...si din nou, asta e momentul in care va trec o mie de ganduri prin cap si eu va spun...OPRITI-VA!
Asa ca sa inchei intr-un mod util, Va sugerez urmatoarele melodii blegite:
-Jamali-butterfly
-Craig Amstrong-this love
-Kelly Sweet-we are one
-Natasha Bedingfield-soulmate
-Three days grace - let it die

Unde esti vacanta draga?

Sfarsitul de semestru e un test. Daca il treci toate bune si frumoase, daca nu atunci te-ai inscris ofical la olimpiada nationala din toamna. Dar nu e doar atat. Perioada aceasta e un chin. Intai... se anuntza avalansa de teze, teste,mariri si diverse proiecte aiurite, care presupun adunarea mai multor indivizi torturati de gandul ca nu le iese media, la un coleg relaxat unde inepe macelul creierelor geniale(lucru care ma asteapta si pe mine cat de curand) apoi daca ne gandim bine stres+groaza+tortura psihica=nopti albe. Exagerez. Nu e chiar asa de rau. Perioada asta e ca un paracetamol care iti ramane in gat, incepi si bei apa in prostie ca sa se duca parcetamolul domne'...si tot nimic.
Dupa ce incepem si alergam toti de colo colo fara un rost(ca la urma urmei stresul asta e pentru un nimic) incep sa sune telefonele. Convorbirile de cele mai multe ori nu depasesc pragul "scoala". Ne tot miram noi de ce naiba se incalzeste digi-ul asa... Stresul se transmite, sau poate e epuizat telefonul de aceleasi conversatii duse la infinit, o fi o tensiune daunatoare telefonului... O sa ne gandim serios sa analizam cauzele. Unii sunt mai puternici, altii... mai slabuti. Unii simt o harca in gat pe care incerc sa o dea afara dar nu pot pentru ca harcii ii place acolo al caldurica.Harca verde si afurisita. Unii incep sa nu mai doarma si sa inlocuiasca apa cu cafa. Speram sa nu ajungem la alcol la anu. Pe unii(TOTI!) ii paste corigenta la cate o materie. Ba la info ba la fizica. La info nu am nici o nota... hmmm oare de ce? poate pentru ca din cele 3 teste sau doua nici nu mai tin bine minte nu le-am primit pe nici una din ele. Deci scurt si la obiect totul e ambigu. Cine stie cati ii vom fi clienti doamne profesoare? Am cam obosit. Acuma ca ma gandesc mai bine cred totusi ca tensiunea pe care o emanam e daunatoare. Adica, oare care e motivul pentru care ar putea sa-ti puste placa de intins parul in fata? Trecem cu vederea ca oana are remington. eu tot cred k stresul asta e de vina. S-a gandit oana sa-si intinda parul si cum ea e un pachet mic de stres in momentul in care a interactionat cu placa...s-a produs acel ...PUFFF!Oricum ne bucuram ca oana nu a patit nimic;;) Daca vremea ar tine cu noi, ar ploua, asa nu ai prea avea ce face si atunci te-ai pune sa inveti. Dar nooooooooo... de ce sa tina vremea cu noi?Afara e soare din clipa in care imi deschid ochi pana pe la 8 seara. Si incerc, chiar incerc sa ma pun la birou si sa ma concentrez. doara ca lumina de afara imi plezneste retina, si imi face cu ochiul. DAr sa nu credeti ca ma las ademenita. Nu, sunt fata silitoare si stau in fata geamului(unde imi e si biroul dealtfel) si incerc sa bag la cutiuta diagonalele principale, diagonalele secundare, ceva fisiere, matrici si alte aiureli. Deci vinovant pentru oerformantele noastre inexistente la scoala este vremea. Noi incercam dar nimic. Sunt si eu intr-o perioada de stres la fel ca toti cei care nu vor sa ajunga maturatori de strada. e o perioada pe care am intalnit-o si la sfarsitul semestrului trecut. Pur si simplu am senzatia ca toti profesorii au ceva personal cu mine. Am facut greseala de a incerca sa zambesc(profei de fizica), dar stai linistitiiiiiiiiiii... m-am lecuit: cand am vazut ca dupa ce am zambit frumos umil am fost scoasa la tabala am zis ca profilor incerc sa nu le mai zambesc in veci!
Sunt convinsa ca nu toti sunteti stresati, de ce ati fi?! unii sunt mai genii alti sunt niste genii mai mici. Asa ca ce as putea sa va urez?:-? spor la promovare! Ah da... si cand va intindeti parul...incercati sa va mentineti calmul si sa nu va dezlantuiti nici furia si nici stresul.

Eseul de la romana : ce inseamna pentru mine iubirea?

E ca si cum din mi s-ar revarsa sclipici din ochi. Totul incepe cu curiozitatea mixata cu un strop de invidie. Atunci cuprinsa fiind de o disperare si macinata fiind pe dinauntru de curiozitate si dorinta de a oferi caldura, ajung sa inventez povesti de dragoste. Imi inchipui diverse scene in care sunt doar 2 actori, 2 perechi de buze, brate,2 inimi, parfumul meu si after-shave-ul tau. Sunt scene care devin vise si mai apoi aminitiri inexistente si ajung sa ma hranesc cu astea o perioada lunga pana dau cu capul sau pana imi seaca lacrimile din ochi.
Dragostea se petrece in timp si spatiu, asa cum din doua pietre lovite iese o scanteie, e doar o fractiune de secunda pe care nu o pot controla. Nu exista dragoste la prima vedere. E cea mai mare prostie; mie nu mi s-a intamplat niciodata, intradevar e un sentiment ciudat dar nu e iubire e doar atractie fizica. E ca un castel de nisip...se construieste in timp,greu, cu rabdare si multa grija.

Ce este pentru mine iubirea?
Buna tuturor! Sunt Ingrid, si sunt dependenta de iubire. Iubirea e un drog. Viciul care provoaca o moarte lenta si dureroasa.Si acum eu ce sa fac?! Sa-mi pun inima intr-o camasa de forta?Sau sa-mi injectez creierul cu morfina pentru a nu ma gandi la tine? Unii au vointa de a se lasa, eu nu am.
Iubirea? A inceput atunci cand prin vene mi-a curs parfumul tau, cand aerul a prins un alt miros, o alata culoare. Iubirea e acel..."ceva" care de fiecare data te face sa te intorci iar si iar la EL. E atunci cand saruti fara noima dar de fiecare data cand inchizi ochii, iti umezesti buzele, si le lipesti de cel pe care nu-l vezi, dar care e in fata ta si isi va inclina capul in directia opusa capului tau, gandul iti zboara la acela care a facut saruturile pline cu zahar, scortisoare si coji de mar. e atunci cand te simti in siguranta, protejata chiar daca nu te tii cu el de mana. E atunci cand nu vrei sa incetezi din a oferi iubire, cu toate ca poate cel de langa tine nu simte la fel. E atunci cand intr-o dimineata te trezesti langa el si afara e decembrie si tocmai s-a depus primul strat de zapada in care va puteti arunca fara sa va fie frig. Atunci cand depui efort pentru a te uita in ochi lui care te fac sa te simti mica si neajutorata doar pentru ca el sa vada ca il iubesti. Cel mai bine cred, ar fi sa-ti dau ochii mei pentru ca tu sa vezi de ce simt asa. Atunci cand singurul motiv pentru care ma pun in pat este pentru a incerca sa visz cu tine. Cand imi pot petrece toata noaptea la telefon ascultand respiratia de la capatul firului, pentru mine, iubirea cand o singura imbratisare ne face sa ne fie cald si mai pufos amandurora, cand devin o bolnava de dor si cand tip si delirez, cand ma pierd in extaz, nebunie, chin si gemete dureroase, sangerii, atunci cand o zi fara tine e ca o poza alb-negru sau ca o carte ruginita de acrimea vremii, cand pot sa inchid ochi si sa fiu sigura ca nu ai fi in stare sa-mi faci rau, cand in fata ochilor despartirea mi se pare un examen picat sau un anuntz funebru, o scena in care voi asista la propria mea moarte, cand tacerea ta gracila e muzica pentru urechile mele, cand rezuzam transparenta, cand ploaia e roua pentru mine, cand imi pun inima in joc si imi asum riscul gaderii in gol, cand reusesc sa iert,cand
eu pot sa-ti termin frazele,cand amandoi spunem in aceeasi secunda acelasi lucru, cand simt ca sunt ceea ce vreau sa fiu si ceea ce mi-e teama sa fiu, cand totul, dar absolut totul imi aduce aminte de tine...cand inima imi face boom boom boom, cand nu mi-e frica de moarte doar de gandul k nu voi mai fi cu tine...
O relatie presupune si o despartire, dar toti pasim cu speranta si naivitate copilareasca ca totul va fi perfect. Despartirea poate fi cauzata de neintelegeri sau de moarte. Finalul unei relati presupune un esec si o trauma emotionala. Pierderea increderii si a capacitatii de a oferi totul fara a cere nimic in schimb. Dupa pierderea ei, incercam sa ilocuim golul lasat de cel pe care l-am parasit sau cel care ne-a parasit cu lucruri materiale, lucruri nesemnificative, si asta vom afla doar dupa acel punct in care ne intoarcem amandoi spatele. Totusi cred ca iubirea e o cicatricie pe care nu o regretam si nici nu incercam sa o dam uitarii pentru ca fiecare iubire reprezinta o treapta in evolutia noastra sentimentala.

Pentru mine iubirea e aer,apa,soare si pamant, motivul pentru care ma trezesc dimineata si simt fluturi in stomac, emotia dinainte de a te saruta, sigurata, atractie sexuala, dorinta carnala... Si poate cea mai frumoasa clipa dinceea ce traiesc acum e momentul in care inchid ochii pentru a-mi apasa buzele de ale tale si sa ti le invelesc in caldura, delicatete si sa-ti descriu ce simt prin miscari si ritmul respiratiei.

I don't wanna go...

Kilometrii isi spun cuvantul. Daca as spune k ma tem de zborul cu avionul as minti cu nerusinare.

Eu am o problema. Defapt am mai multe... Cand e sa plec undeva, in calatorii, orice as face, oricat de bine m-as simti dupa doua zile ma apuca asa un dor de tot ce inseamna casa. Mi-e dor de ai mei, de TINE, de bunici, de Dingo, de Pomul rosu din fata geamului meu, de broscute, de soarele care bate asa foarte tacticos in camera dimineata, de dezordinea mea ordonata, de papucei de casa si multe altele care acuma imi scapa. Si am zis doaua zile in cazul cel mai bun, pentru ca se intampla sa ma apuce din momentul in care urc in tren, masina, sau ma rog cu orice alt carutz:)) Ceva ma tine acum, mai mult ca niciodata legata de casa...
Ce e defapt o plecare? O plecare e si atunci cand cineva isi ia talpasita din viata ta, o plecare e si atunci cand mergi sa-ti iei castraveti, rosii, si brocoli de la piata, o plecare e si atunci cand mergi la servici. Sunt multe forme de plecari dar toate presupun dor :) Partea urata a lucrurilor e ca pe mine defapt ma apuca plansul:-j dar asta e alta poveste. ma trezesc maine la 4 jumate k sunt mai cu vreme si trebuie sa mai fac una alta:P appoi iau jegosul tren care ma va duce pana la budapesta apoi.... 2 metrouri si un autobus dupa care voi urca pentru o ora jumate cred in avion unde sper sa nu mor pentru ca vreau sa cred k ma asteapta cineva acasa... Poate o sa ma macine ideea ca se indragosteste de ceva hotzopoanca sau ca o sa apare o hotzopoanca care sa-l ademeneasca in pacat :)) dar nu se va intampla :) hope so... oricum nu voi putea sa nu ma gandesc... Si acolo nu o sa am cui sa ma plang, aici am si are destula rabdare sa ma asulte si suficienti nervi sa ma certe iar si iar, k doara doara intra ceva in capshorul asta, acolo va trebui sa am descurc singura si cam scartzai la capitolul asta, aici ma mai impingi de la spate... si o sa-mi dau silinta sa tin cont de fusul orar si sa te trezesc dimineata la 11 si apoi de luni la 6 .45... si stiu de acuma ca o sa vreau sa te smotocesc si sa vb cu tine toata ziua... si o sa trebuiasca sa-mi pun pofta in cui... Stiu ca o sa ne sms si toate ele dar e altceva cand vb cu cineva pe mess si iti raspunde instantaneu si fara sa gandesca si sa compuna. Nu prea vreau sa plec...
Mi-e frica ca o sa mor de dorul de tot ce inseamna casa. Si o sa ma inebuneasca gandul ca nu ma voi simti in siguranta si protejata. Vreau sa treaca cat mai repede si cand vin inapoi...sa pot sa te smotocesc si sa te tin mult mult in brate...