Razbunarea Clatitelor

Stiu sa gatesc.  Stiu sa gatesc cat sa nu mor de foame. Invat greu chestiile astea "bucataricioase" si termenii din bucatarie nu sunt chiar domeniul meu...   

Am facut clatite... le vezi? -----------------> 

Daca e cineva care nu le are cu gatitul... aia sunt eu. Bucataria nu ma iubeste, dar sentimentul e reciproc... drept dovada: 

La indrumarile Oanei am pus ciupercile la calit.  Am scos frumusel tigaia, am clatit-o putin si am pus o lingurita de ulei, just as she said. Oana mi-a zis sa astept sa se incinga uleiul. Si astept... Pana cand incepe sa "sara" uleiul (cred ca asa se zice...) si ma indepartez un pas, ma uit... Am zis doara isi revine. UHUM.... la un moment dat VUUUUUUUUUF! %*#@#$:"*&~!@#$^&)(* TOATA TIGAIA ERA IN FLACARI! nu stiam ce sa fac sa iau telefonul o sun pe Oana, pe dracu' ca nu mai am timp sa o suan ca ia foc casa! ce fac?! ma invart, Reusesc sa opresc gazul arunc cu un pahar de apa pe oala. Panica in jos, stres in sus. tzac pac. Bun. In 3 minute totul a revenit la normal. De acum inainte...  imi voi lua echipament de protectie...  

Btw, clatitele au fost aproximativ bune. Comestibile as zice. :)

In timpul liber imi fac vant cu autorizatii

So where is the passion when you need it the most? Asta ma tot intreaba Daniel Powter, care sta inghesuit printe alte sute de melodii din winamp. O voce din interior, cea care de obicei imi spune "kill the bitch" acuma imi spune parca cu o voce tremurata :"take your pills, before you kill me... ". See, here she goes again..."take youuuur pilllsss beforeeee you kil meeeee". Shut up, shut up shut up! Nu cred ca situatie e roz bonbon daca ascult de dimineata Daniel powter-Bad day. Asta se asculta la sfarsitul zilei de obicei nu? Bun. Sa zicem doar ca pot sa prevestesc ce urmeaza... 

Sa va fac clar motivul pentru care umblu prin casa cu detasarea psihica a unui psihopat... Dormeam ca un pui de tigru torcand si invartindu-ma de pe o parte pe alta pana cand aud un trantit de usa si  tresar. Dimineata nu am scene horror in minte so we're cool. Nu cred ca trec mai mult de 2 secunde si tata deschide usa brusc strigand dupa telefonul meu... Deja aveam tensiunea 500... NU trezesti asa un om care incearca sa mai prinda cateva franturi de somn. I-am tzapat telefonul si am luat somn instant. As fi fost prea norocoasa sa-mi pot relua somnul de frumusete asa ca, tata nu se lasa si mai insista... intra din nou, tot asa violent cu chef de cearta, incrtuntat si imi arunca telefonul pe pat, eu ma ridic in pamli (dormeam pe burta) si mormai "o fi descarcat" reactia lui nu se lasa astepatata "de ce mi-l dai descarcat, am nevoie sa vb la el nu sa ma uit la el". Vai... vai deja mi-a trecut orice somn...tensiunea insa nu. Il ia pe celalt de pe telefon si  da sa sune si apuc sa zic e in perioada de gratie.... Se enerveaza si-l arunca pe pat, aproape sa-mi ia capul si incepe si se crizeaza... tipic ... ma ridic pe marginea patului, ma frec la ochi, eram atat de rupta de realitate incat nici nu stiam pe unde sa o apuc, tata striga din bucatarie sa incarc telefonul si eu ma intrebam "da tu de ce nu ai telefon, ma rog?" Dau sa merg in bucatarie, crezand ca nu se poate intampla nimic care sa imi provoace o stare vecina cu atacul cerebral... si m-am inselat. Cum intru in bucatarie, tata ca un catel ce scormonea infometat dupa osul demult ratacit. Zic: "ce se intampla defapt", mentionez ca tonul pe care am intrebat era cat se poate de prietenos... Dar el nu, el continua sa strige ca sa-i caut eu lui autorizatia de la masina ca sigur e mana mea, ca am timp sa dorm, ca numai asta fac toata ziua... ma uit la el si l-am intrebat pe un tot "crescendo" de unde mama naibii sa stiu eu unde dracu e autorizatia lui, de parca eu imi fac vant cu ea... Tot bolborosea acolo ceva, dar eu eram oricum prea nervoasa sa pot sa il bag in seama. Inca mergeam ca o beata din cauza somnului. M-am dus in camera, m-am pus pe marginea patului si am cazut intr-o parte, strapunsa de un somn infinit, dar si de niste nervi sanatosi. Bineinteles ca nu am putut sa mai dorm ca eram toata un pachet de nervi... Am o privire foarte psycho si cred ca as putea sa distrug un regat intreg. Mor de foame si pe deasupra a venit si buna-mea la mine sa-mi zica ce nu e bine aranjat in casa, ca de ce nu mananc, a dau cu matura si sa sterg prafu. /:) Zau? bine. parca aveai ceva de facut?! nu?! da?! 

Avand in vedere ca am inceput asa in forta, ceva imi spune ca nu va fi o zi chiar buna... voi reveni cu detalii "picante".

Hobby-uri?

Ah, da sigur, imi fac vant cu autorizatii in timpul liber. ;;)

O zi buna sa aveti.  

Cearta fara barbat nu se poate.

Daca as stii ca pot sa ma cert eu cu mine as putea spune ca am mai rezolvat o problema...
Nu mi-e bine daca nu ma cert. Pot rezista aproximativ o luna, dar dupa o luna... vad negru in fata ochilor. Oamenii se cearta in general pentru ca de alungul unei discutii uita de la ce a plecat discutia... Eu ma cert, pentru ca e un hobby...
Sunt momente in care nu se poate discuta rational cu mine... si daca persoana cu care ai incercat sa te certi e mai....coapta (sa nu ti se urce la cap) la mine decat si iti spune "calm" : "draga, esti crizata momentan, discutam cand te calmezi" sau "O sa astept sa realizezi ca tu gresesti acuma si eu refuz sa ma cert cu tine" atunci sa zicem doar ca inebunesc, ma simt ca un leu in cusca, nu face altceva decat sa ma provoace si mai tare si sa-mi doresc si mai mutl sa ma cert, sa tip, "sa sparg farfurii".... sa..... AHHHH! Vezi unde bat? Se pare ca azi nu e ziua mea norocoasa... si nu ma simt prea bine.

O cearta sanatoasa, tine medicul departe de casa (proverbul putin modificat) ;;)

De ce lenevim?

In vreme de criza, am observat ca lumea incepe sa mai renuntze la vicii. Tata isi ia 2 beri in loc de 4, mama nu si-a mai luat reviste de scandal de ceva vreme, eu am mai redus doza de cola (whatever that means...). Dar romanul tot roman e. Criza nu scoate "lenea" din roman.  Cu toate ca se anuntz vremuri tulburi, cu toate ca reactia noastra "ar trebui" sa fie "AHHHHHHHHHH" (imaginati-va audible-ul acela de pe mess care tipa  [Scream]), noi facem ce stim noi mai bine: lenevim. Se vor trezi cativa destepti sa spuna ca nu e asa... Dar lenea e inca un "tabu", asa ca schhhhh!

Lenevim. Eu lenevesc, pana si tu lenevesti... Unii lenevesc chiar in clipa asta... Unii inca nu stiu sa leneveasca calumea, altii vor invata pe parcurs (ca nu ne-am nascut invatati), unii lenevesc de mai multe ori, si sunt cam lacomi, altora le place sa leneveasca toata ziua in pat, unora religia nu le permite acest mic deliciu... multora le e frica sa leneveasca... lenesii umbla in haita. :))

Acuma cand se amenintza ne' Boc cu taierea salariilor si tu nu o sa mai ai bani de tigari, bere sau orice alte vicii pe care STII foarte bine ca le ai, cand somajul creste, cand euro nu vrea sa scada nici de-al dracu si cand toti ne ratacim in buzunarele goale, noi... lenevim. Macar lenea nu e pe bani (depinde din ce unghi privesti lucrurile). 

Sa stiti ca lenea e un viciu dubios, taaaare dubios. La un moment dat devine o rutina. Lenevesti dimineata, apoi seara. e obisnuit si banal. "Ce faci frate"- "Uite bah, la televizor lenevesc".E ceva necurat la mijloc... E foarte usor sa recunosti un lenes. El se infatiseaza ca fiind un om linistit, uneori chiar timid, mereu pus pe ganduri, visand cu ochii deschisi la lenea ce-i aduce atatea satisfactii. Uneori ai crede ca e chiar melancolic, nu, nu-ti fa griji e doar obosit... a lenevit prea mult. Lenesul da tot timpul dovada de bun simt si de cele mai mule ori nu deranjeaza pe nimeni. Din categoria hobby-uri, categorie cam anemica, face parte somnul si mancatul. E un ciclu infinti. Una fara alta nu se prea poate. Stiti cum intreba Omul Lenes in povestea lui Creaga? "Muieti is posmagii?"Mnah cam asa si aici. Mancare ce merge repede....  daca se poate si cu o bere, cola dupa caz. :P Lenesii sunt vesnic adormiti, vesnic casc, vesni mananca, vesnic vor sa leneveasca mai mult si mai mult. Ai auzit de multe ori cum prietenii iti zic: "o sa mori de lene" sau "daca lenea ar durea, ai tipa de durere toata ziua". Daca ai muri de lene, tre' sa recunosti... ca nu ar fi chiar jalea de pe lume, cat despre durere.... Lenea nu doare, lenea e extraordinar de placuta! De acord?! Da. Perfect.

Ce e lenea pana la urma? Boala sau rasfat? E o boala pe care ne-o provocam singuri, cu buna stiinta (most of the times), tratabila, sau nu... care prezinta putine simptome, de obicei apare cand nici nu te astepti... Medicii nu au ce sa-ti faca (defapt au dar de ce sa-ti dea solutii cand tu nu le ceri:P) De lene nu stiu pe nimeni sa fi murit, deci nu va sfiiti sa leneviti. Parerea mea proprie si personala... e ca lenea, e un rasfat. E ca ciocolata, ca un masaj, ca o zi la spa. Defapt nu, e chiar mai bine!  Trebuie sa te respecti si sa iti ingrijesti corpul si mintea. Lenea... este una din cele mai bune solutii. 

Lenea duce la sărăcie şi hărnicia la prosperitate este un lucru eviden. Biggest lie ever!

Acest post este o incurajare la cat mai multa leneveala... mai ales ca e vara... :P 

Eu plec.

Plec. Unde? Acolo. 

Movie night at Ioana's place

E sambata seara si ne pregatim sa ne uitam la film. "He's just not that into you". Un film educativ pentru tinerele (si nu numai) din ziua de azi. Eu citisem cartea prin noiembrie, adaptarea in limba romana "tu il vrei, el nu te vrea" de Liz Tucillo si Greg Behrendt. Ce sa zic, good job. :)

....around 10 o'clocck

...cu 2 usi?!

Ca tot veni acuma vorba de masini. Mereu am fost un copil "nascut in masina". Tin minte ca auzeam foarte des spunandu-mi-se "da' ce, mama te-o facut in masina?!". Eu nu stiam ce sa le spun pentru ca nu detineam detalii picante despre conceperea mea. Prima noastra masina era o Dacia 1310. Era rosie si avea ca nr numele mamei: "Eva". Mama glumea spunand ca e masina ei, eu o credeam tot impul dar tata facea tot timpul misto de ea ca nu are carnet. Nu are carnet pentru ca ii e frica de traficul asta si de nebunii pe patru roti. Who can blame her? Trebuie sa ai nu doar curaj dar si nervi sa iti scoti "cotetul pe roti afara". Dar pe atunci Dacia era mandria familiei. Tata se trezea in fiecare sambata si pe la ora 8 el spala masina in curte, cateodata pentru a-si rasfata "a doua iubire" , o spala cu samponul meu preferat de pe vremea aia Schauma pentru copii cu aroma de capsuni, in caz ca va aduceti cumva aminte... Iarna o proteja cu enspemii de paturi. Intr-o vreme am sesizat ca noi, masian nu prea o foloseam, era un fel de exponat de muzeu. Mie imi placea sa ma urc pe capota masinii si sa ma joc cu stergatoarele de parbriz (in timp ce scriu asta ma inchipui pe mine la 6-7 ani in costum de baie cu o galeata, storcand buretele plin de spuma asupra mea) desi se gasea tot timpul cineva care sa strige pe mine ca zgarii parbrizul. Imi placea mirosul de perol, benzina din masina, imi place si azi, imi va placea si de acuma inainte. Bun. Acuma vorbeam cu fetele de fazele funny pe care le-am traiti cu Dacia preistorica. Ei bine, bunicii mei amandoi au permis de conducere. Da stiu, sunt foarte misto si trendy :)). Odata, pe la vreo 12 ani, daca imi aduc aminte bine, stabilisem sa merg cu bunicul meu la piata de animale unde el videa iepuri, mai face asta si azi din cand in cand, asta pentru ca acasa avem o adevarata crescatorie de iepuri. Si adevarul e ca se fac bani frumosi, daca pot zice asa... in fine. Ne-am urcat in masina. Centura era un lucru inutil, caci de fiecare data cand incercam sa ma ancorez in siguranta se bloca inainte de a reusi sa o prin in acea dracie, sau in caz ca reuseam sa o inchid, cadea asa "fleoshc" la mine in brate. Anyway, masina a inceput sa turuie 5 minute inainte sa pornim si incepea sa faca "dandaran dandaran". Ce-i drept stiam atat de bine masina aia incat o "cunosteam dupa motor", dar nu conta relatia stransa pe care o aveam eu cu masina pentru ca la a  2-a intersectie tuseste sec, se cam ineaca, si brusc ZBOING... se opreste. Masinile din intersectie incepeau sa ne claxoneze, eu nu stiam cum sa ma ascund sa nu ma vada lumea. Bunicul zice:"Ingrid iesi si impinge" Eu ma uit speriata, asteptand sa zica:"glumesc":)). Ma gandeam: "Bunicule, ti-ai pierdut uzul ratiunii?! Ti-e rau de la masina?!" Dar se pare ca nu glumea pentru ca next thing i knew eram in mijlocul intersectie incercand sa imping o Dacie. Eram claxoati si imi era asa o jena... Incercam sa o imping cum stiam eu mai bine cu mainile, apoi cu spatele, eram practici lipita cu fata de portbagaj incercand sa o fac pe "Batrana Doamna" sa o ia din loc. Si porneste in cele din urma, si deodata m-am trezit in mijlocul intersectie inconjurata de masini si de soferi cu nervii intinsi la maxim, uitanduse urat la mine. Ce pot sa zic, De atunci foarte rar am mai urcat in ea... Dar inca traieste, inca ma trezeste in fiecare vara la ora 8 dimineata, inca are catelul acela care da din cap pe bancheta din spate, cam batut de soarta dar la fel de loial cum l-am cunoscut. Oana ne tot poveste de o dacie cu 2 usi... :-? Dar noi nu stim ce tot zice acolo. :))

Am dormit putin si mi-a fost ingrozitor de cald. Am adormit pe la 5 dimineata cand oana s-a oprit din fredonat si cand a renuntzat la idea de la merg la Profi. Ne-am trezit la ora 8, cu niste fete MIROBOLANTE. :))  

It was Dublin city on a Friday night You were vodkas and coke, I was Guinness all night

It's been a while since the two of us talked
About a week since the day you walked
Knowing things would never be the same
With your empty heart and mine full of pain
So explain to me, how it came to this
Take it back to the night we kissed
It was Dublin city on a Friday night
You were vodkas and coke, I was Guinness all night 

We were sitting with our backs against the world
Saying things that we thought but never heard
Who would have thought it would end up like this?
Where everything we talked about is gone 
And the only chance we have of moving on 

Is try to take it back 
Before it all went wrong 

Before the worst, before we mend 
Before our hearts decide
It's time to love again 
Before too late, before too long 
Lets try to take it back 
Before it all went wrong 

There was a time, that we'd stay up all night
Best friends talking till the daylight 
Took the joys alongside the pain
With not much to loose, but so much to gain
Are hearing me? Cause I don't wanna miss, 
Set you a drift on memory bliss 
It was Grafton Street on a rainy night 
I was down on one knee and you where mine for life 

We we're thinking we would never be apart 
With your name tattooed across my heart 
Who would have thought it would end up like this?
Where everything we talked about is gone 
And the only chance we have of moving on 

Is try to take it back 
Before it all went wrong

Before the worst, before we mend 
Before our hearts decide
It's time to love again 
Before too late, before too long 
Lets try to take it back 
Before it all went wrong 

If the clouds don't clear
Then well rise above it, well rise above it
Heavens gate is so near
Come walk with me through 
Just like we use to, just like we use to

Lets take it back 
Before it all went wrong 

Before the worst, before we mend 
Before our hearts decide
It's time to love again 
Before too late, before too long 
Lets try to take it back 
Before it all went wrong

Mr. Brrr si povestea nascocita pe timp de ploaie.

In sfarsit ploaie. Afara toarna si tuna, ceea ce mi se pare genial. Nici nu-mi aduc aminte cand a plouat ultima oara asa. Profit de asta, si imi permit sa trantesc niste idei aici, lucru pe care nu  l-am facut demult. Tocmai a trecut cineva pe strada si am auzit un "brrrrr" tremurat. Am auzit pasi grabiti, deci presupun ca era infiorat de ploaie si tunete. Poate se grabea la cineva drag, poate tipul (zic tipul pentru ca i-am identificat vocea groasa) are o prietena, care in acest pustiu din saptamana, il asteapta pe o canapea la un film bun, sau poate il asteapta cu masa pusa(desi ar fi cam tarziu pentru cina), dichistita, pregatindu-se in oglinda si trecandu-si acelasi ruj peste buzele ei de papusa. Poate acasa nu-l asteapta nimeni, ceea ce ar fi putin trist...

Totusi tind sa cred ca tipul respectiv, sa-i zicem Mr. Brrr are o prietena undeva, foarte posibil ca tipa, sa-i zicem Mrs. Brrrr, are si un catel pufos,  sa-i zicem Mike. Foarte probabil ea sta pe canapea cu o patura pufoasa pe ea, in trening si cu parul ciufulit. Se uita la o emisiune tampita si incearca sa se amuze, zambeste la glumele proaste si isi mai trece mana peste capul ghemului de blana. Defapt nu-si poate opri ochii din sincronul "Ceas-telefon, Ceas-telefon". Se pare ca intarzie totusi... Isi mentine calmul desi un soricel o roade pe dinauntru. Se ridica si probabil isi afunda picioarele in niste papucii pufosi si ii fleoscaie pana in bucatarie, unde isi mai prepara o ciocolata calda. Mike se invarte printre picioarele ei ca un titirez in speranta ca ea ii va da un pumn de Pedigree. Mr. Brrr este ud leoarca si sunt sigura ca maine va fi racit si dupa ce va ajunge (daca va ajunge) la ea si ea va fi racita pana dimineata. Afara tuna, si a se adanceste in patura moale.  In timp ce invarte telecomanda in mana se gandeste la atmosfera , care e mai mult absenta. Ploaia nu se opreste, dar soneria suna. Mrs. Brrr  sare de pe canapea, aluneca pe gresie si dupa o mica sperietura deschide usa. In fata usii sta un "catel plouat". Ud din cap pana in picioare, isi storcea geaca. Fara sa-l mai sarute, aceasta zapaceala mica de fata fuge dupa un prosop, dar se intoarce cu un halat de baie. Il saruta si se simte usurata. Cu ropotele ei, ploaia favorizeaza mangaierile ceea ce e sublim.  Se aseaza amandoi pe canapea si afara inca ploua. 

Ce-mi poate mintea slabita pe timp de ploaie. :)) Totusi cine il asteapta defapt acasa pe mr. Brrr?

the fray-look after you

17 ani... bairame, timiditate, incepuuuuut

17 ani, baierame, timiditate, inceput,
Saliva, buze, rasuflare,
Noapte alba, lacul tei,
Ciorapi de dama, suferinta fotografie, ramas-bun,
Disperare, hohote de ras, politie, rasarit, metrou,
Prietenie, plaja, foc, dragoste, putere, tinerete, fum,
Iubire, amintire, val, nepasare, lupta, orgasm ideam.

17 mii, pahar, tigara, camin, speranta, asternut,
Betie, cantec, ignoranta, ruscas, nisip, gara de nord,
Carte de munca, libertate, urlet, rana,
Scarba, mila, lasitate, orgoliu, furie, nedreptate,
Mizerie, otrava, rautate, violenta, sange.

Succesc, povara, somnifer, avutie, aer, secunda, ger,
Invidie, depravare, nerabdare, goana, depresie, mal,
Delfini, lumina, orizont, liniste, furtuna, despartire, somn,
Albastru, cersetor, destin, ratacire, suflet, coroana, chin,
Uitare, lacrima, copil, oboseala, tremur, prevestrire, har,
Speranta, judecata, scrum,
Asteptare, zambet, credinta, drum,
Destertaciune, stele, foc,
Intuneric, inger, nemurire, nimic,
Calatorie, univers, molecula, dor, infinit…

42 de lucruri care te vor face sa zambesti.

1. Sa atepti rasaritul pe acoperisul blocului.

2. Sa te trezesti in miezul noptii, sa fleoscai papuceii de casa pana in bucatarie unde sa te pui pe masa si sa mananci ultima bucata de tort din frigider.

3. Sa te prinda o ploaie calda de vara.

4. Sa zambesti un copil si el sa-ti zambeasca inapoi.

5. Sa ai pe cineva care sa-ti spuna cineva ca esti frumos/frumoasa.

6. Sa gasesti o carte pe care ti-o doreai demult.

7. Sa gasesti un bilet intr-o carte pe care n-ai mai deschis-o demult.

8. Inghetata de lamaie cu coji de lamaie.

9. Sa gasesti un arici in gradina.

10. Sa te trezesti la 7 de buna voie si sa-ti bei cafeaua pe terasa.

11. O piesa buna de teatru.

12. Sa fii inconjurat de oameni veseli, bine-dispusi, cu ambitii si optimisti.

13.  Sa faci ingerasi de zapada.

14. Sa mergi noaptea pana la supermarket cu catelul.

15. Sa te uiti seara la filme vechi impreuna cu cineva drag.

16. Sa razi de gafele pe care le faci.

17.  Sa te trezesti devreme si sa-ti aduci aminte ca e sambata si ca ai timp sa dormi.

18. Sa-ti vezi reflexia intr-o balta.

19. Un "buna dimineata" spus cu drag.

20. O baie spumoasa cu sare de baie arome si toate cele. :D

21. Sa vezi ca esti apreciat pentru lucrurile marunte pe care le faci.

22. O cutie de Rafaelo!!!

23. Parintii.

24. Sa ii ajuti pe ceilalti sa-si atinga visele.

25.  Sa scarpini un catel pe gat.

26. Sa recitesti povestile din copilarie.

27. Sa dai peste jucaria preferata.

28. Sa fredonezi  in masina melodia de la radio cu cineva drag.

29. Prima palma primita de la parinti.

30. Primul sarut.

31. Sa te plimbi duminica dupa-masa in parc.

32. Sa stai in pat la televizor cu cineva drag. 

33. Cuburi de zahar.

34. Sa incalci regulile, si sa te simti minunat.

35. Rasaritul pe plaja.

36. Un curcubeu.

37. Sa razi pana te doare burta.

38. Sa dansezi intr-un tricou larg in casa.

39.  Sa-ti bata vantul prin par.

40. Sa dai tot ce e mai bun din tine.

41. Sa canti la un instrument.

42. Sa te trezesti in fiecare dimineata cu gandul ca asta va fi prima fi minunata din viata ta si trebuie sa o incepi ca atare.

Sa consideram acest post ca o leapsa. And the nominees are.... Roxi and Prodi

Vorba aia "Fereste-ma Doamne de prieteni ca e dusmani ma apar eu""

Ca tot veni vorba de prieteni...

Am destul calciu si cu mintea stau bine. In schimb am o problema... nu cred ca inteleg eu prea bine notiunea de prieteni... Mba... nu stiu, poate sunt eu nebuna dar de cand notiunea de prieteni = "oameni cu interes" a aparut m-a cam dat peste cap. Ce ma face defapt pe mine sa rad este faptul ca pana la un anumit punct toti avem interese fara sa constientizam, in schimb de la a avea interese de ordin moral pana la a avea interese de ordin material sau "social", ca tare ne mai place sa fim cu "société" in gura, e o mica mare diferenta. Ce ma uimeste pe mine in schimb este complexitatea naturii umane... Capacitatea omului de a oscila intre doi poli opusi cu o usurinta debordanta, ceea ce ar trebui sa ne ridice niste semne de intrebare. Suntem in stare sa fim pasatori si intelegatori dupa care in mai putin de 2 minute suntem niste serpi veninosi. Mi se pare ca vorbesc din peluza intelepciunii, ceea e putin cam patetic, dar imi exprim "baiurile" ca mai nou am vazut ca se poarta. E trendy "improscatul cu cuvinte". Avem niste schimbari de stare si de idei atat de bruste incat nici nu mai putem tine pasul. Eu nu sunt un cameleon, nu pot sa ma schimb cum se schimba cei din jurul meu. Daca de dimineata sunt bine dispusa... i keep it that way. Intelegeti unde bat?  Toate astea se intampla cu o rapiditate care frapeaza. Si atunci ne intrebam care e problema? Cateodata mi se pare ca suntem niste gaste cu gusa plina de nemultumire, dar nu esti singura gasca deci nu mi se pare ca problemele tale sau ale mele sunt prioritare, pentru ca daca deschizi putin ochii si te uiti in jur,  n ca lumea a vazut si mai rele. Sunt mii si mii de probleme care au prioritate. De problemele tale proprii si personale trebuie sa ai tu grija.  Asa e legea firii.

Despre valori  si principii.

Imi plac oamenii directi. Mi se pare ca trebuie sa ai magneziu in sange si sa fi om pe 2 bete ca sa vii sa spui ce te doare. Cunoscatorii stiu ca rareori ma enervez si ca tratez in general problemele cu calm. Deci de muscat... îhîh. Mi se pare in schimb un act de lasitate cand ne ascundem dupa deget si ne manifestam ca pu... pupaza vreau sa zic. Consider din proprie experinta ca iau criticile destul de bine, uneori sunt chiar constructive.  

Imi place cand cineva da dovada de intelegere. Intelegere fata de cei din jur. 

Respectul. Ca tot am citit undeva de respect si m-am simtit in cauza.... Respectul e reciproc, dragii mei. Easy as pie, huh? Cu mine nu tarasti pe jos, si nici pres nu sunt. Presul e pentru cuțu. Respectul il inveti de mic copil(cel putin asa ar trebui). Ca alti sa te respecte mai intai trebuie sa te respecti pe tine. Atentia, grija si respectul pe care ti-l oferi reflecta caracterul tau. Ceea ce mi se pare deasemenea foarte important mai ales intr-o relatie de prieteni este capacitatea de a respecta opinii contrare. Cand nasul meu rafinat simte atitudinea de "ma piș pe tine", eu imi iau un redbull si imi iau zborul. Ca tati... de asemenea atitudine ma pot lipsi. Multumesc.

Caracterul. Caracterul e cartea de vizita a fiecaruia dintre noi. Nu e o "tzedula", dar e cumva inseminata in adancul fiintei. Miscarile, ideile, vorbele si actiunile pe care le intreprindem toate ne tradeaza, trantesc in fata lumii caracterul tau care poate sa fie sau ...NU. De alungul vietii trebuie sa avem grija sa ne dezvoltam caracterul sa-l slefuim. "Caracterul e ceea ce esti tu pe intuneri". Citisem odata undeva ca daca vrei sa cunosti caracterul cuiva, casca ochii la felul in care ii trateaza pe cei din jur. Eu deduc din ceea ce vad ca multi sunt lipsiti de caracter si rau imi pare...

Maturitatea. Maturitatea in nici un caz nu inseaman sa omori copilul din tine. Al meu zburda ca nebunul in mine. Matur esti atunci cand iti asumi niste pareri si "pledezi" pentru ele. Matur inseamna sa iti asumi responsabilitatea anumitor ganduri si idei, sa actionezi in anumite situati rational si sa constientizezi problema mai apoi sa cauti solutia. Mbun, daca nu vrei e perfect in regula e decizia ta, si eu o RESPECT. Sa vorbim de maturitate atunci cand suntem in masura, nu cand actionam ca niste copii si ne luam jucariile si plecam. 

Eu nu fac compromisuri uleioase si vascoase. Nu semnez ceva inainte de a citi contractul. Nu sunt un paduche patentat deci eu nu ma pune sa aleg intre "o mandarina si o portocala". Daca crezi ca asa e bine sa iti pui prietenii sa aleaga, cred ca avem o problema... Sunt greu de manipulat, fi-ti fara grija. 

Cinstea. Sunt un om cinstit(copiatul nu se pune.:))). Cand vine vorba de a tine partea cuiva, tin partea celui care are dreptate. Sa ma ierte Dumnezeu, dar nu sunt genul de om care sa favorizeze pe cineva doar pentru ca ii este prieten. 

Simtul empatic. Oh da... asta e buna. Sa definim ce inseamna empatie in caz ca nu stim : empatie= identificare, prin trăire, cu alte persoane. Mai pe scurt, capacitatea omului de a se pune in locul celuilalt. pentru incepatori functioneaza asa, e simplu iti pui niste intrebari:"Oare eu cum m-as simti?", "Daca as fi in locul lui Xulescu?", "Oare eu cum as actiona?". E usor da? Manh bun, aveti tema de casa. Toti avem probleme din fabricatie si asta fara nici o exceptie. 

Stiti cum se agata o pisica de perdea, canapea? Asa ne agatam si noi de ruginituri morale. Lumea a inventat prejudecatile si noi le urmam ca niste oite dragalase din turma, ca asa ne palce, nu-i asa? Nu e greu sa fi prietenul cuiva, e greu sa nu-ti para rau maine. Orgoliile trec, prieteniile se "destrama". Trebuie totusi sa invatzam sa aceeptam pareri si sa bagam la bibilica ca nu e unul destept si toti prosti. 

Acest mirifc post este dovada pura si nepalpabila, din pacate, ca ne tampim gradat. 

Este un post din categoria "Not to do" caci exprim niste "baiuri", dar vad ca se poarta asa, in format electronic si nu verbal. Daca sa te uiti in ochii mei e greu atunci "beleste-ti ochii la monitor".

O seara placuta. ;;)

Rautaciosi.

Sunt destui, mai aproape decat crezi.

Wind of Change

Stii briza rece care bate dimineata la mare, cand tu astepti mort de somn sau betie (dupa caz) rasaritul care e "fashionably late"? Da, e o briza rece, care te scutura putin si iti bruscheaza parul ciufulit si incalcit. Iti place cum briza rece se foieste pe la nasul tau si desi iti cad ochii in gura, briza te tine in fund. Apoi mai e si sunetul marii, a valurilor mici care iti gadila urechile si iti stimuleaza mahmureala atat de acuta. Stai tolanit pe un prosop pe nisipul plin cu mucuri de tigara (pentru ca inca esti in romania si desi esti mahmur nu ai cum sa neglijezi acest mic amanunt.), cu o sticla de apa minerala in mana astamaparandu-ti setea de dupa o noapte de dezmat cand deodata ceva  subtire si portocaliu apare la orizont. Se misca incet si din pricina aburilor de alcool care inca iti dau tarcoale nu iti dai seama exact ce vrea sa fie. Dar mai astepti si anticiparea e dulce acrisoara. Simti cum creste ceva mic in tine e mic si zglobiu. Inima iti pompeaza tot mai repede si ochii tai mari de aluna asteapta  disperati sa mai vada inca si inca o frantura din minunea ce se investe la orizont. Si deodata, parca in jur se face liniste si apare. E in forma de semiluna si parca se naste din mare. Incepi si zambesti pentru ca stii ce urmeaza, stii doar tu pentru ca ceilalti de langa tine sunt morti de beti. Rad zgomotos, dar tu nu-i mai auzi demult. A rasarit acum. Te simti altfel, nou si mai puternic. De emotii iti vine sa te arunci in marea rece cu haine cu tot si de ce nu, chiar asta faci! Bun, acum esti in apa. Si te-ai trezit din mahmureala si te poti bucura de tot ceea ce vine odata cu rasaritul. 

Toti avem nevoie de un aer de schimbare... Schimbarea vine odata cu dorinta de a o lua in brate si a nu-i mai da drumul. Toti avem nevoie din cand in cand de cate o schimbare mitica. Nu poti trai la nesfarsit dandu-te cu capul de pereti sau cu fundul de pamant. Treaba-i asta? Ce oameni suntem noi, cei care ne lasam zguduiti de socuri metafizice?! Cat timp nu acceptam schimbarile, vom arata ca niste ciume incaltate. Cand o sa te uiti in oglinda, o sa-ti vina sa-ti infigi tirbusonul in pupila. Cand vezi ca arati ca dracu ar fi cazul ca-ti raspunzi la cele multe claie de intrebari din cap. S-ar putea sa ai o problema... tratabila!   

Bilantul "ce am fost si ce-am ajuns" arata mult mai bine acuma decat acum ceva timp. Let me share something here:

1. Nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul sa iti impuna sa fii "bun" cand tu poti defapt sa fi "extraordinar".

2. Nimeni nu are dreptul sa te manipuleze.

      2.1. Nu trebuie sa te lasi manipulat sub nici o forma.

      2.2. Cand vine vorba de cei la care tii, mi se pare penibil si de prost gust sa incerci sa ii manipulezi.

3. Daca esti om, atunci iti asumpi responsabilitatea pentru faptele si sentimentele tale. Daca nu, esti un nimic si poti sa te impusti. Sinucidere placuta.

4.  Macar de bun simt, nu te crede mai presus de ceilalti...

5.  Maturitatea impusa e ceea ce iti face cel care nu te iubeste. Cei care te iubesc, iubesc si copilul din tine.

6. Cateodata oricat ai fi de destept, cartea nu te face om.

7. Nimeni nu are nici un drept sa-ti calce in picioare sau sa-si bata joc de sentimentele tale. 

8. Unii oameni nu merita mai mult de un salut.

9. Cand primesti o palma, intorci celalalt obraz. Bun. Zbif. Ia uite ai mai primit una. Intoarce-l  pe celaltl.  Vai de mine. Inca una. FUGI!  Cand cineva iti lipeste o palma(la propriu si figurat) fa-ti bagajele.

10. Tu esti cel mai frumos om din lume si nu trebuie sa lasi pe nimeni sa te faca sa te simti mai putin decat esti! 

Aceasta a fost briza marii. :) Enjoy it.

 

MAroon 5 - Wasted years

James Morrison - This Boy

This boy wants to play, 
There's no time left today, 
It's a shame 'cause he has to go home. 

This boy's got to work
Got to sweat just to pay what he gets to get left all alone. 

Well let's step outside, 
Let's go for a ride,
Just for a while. 
No we won't get caught, 
Well that's what I thought, until we cry.
....................................................................

This girl tries her best everyday, 
But it's all gone to waste 'cause there's no one around, 
This girl she can draw she can paint, 
Likes to dance she can skate, 
Now she don't make a sound. 

We?ll play in our park, 
'Till it's too dark for us to see
Well we'll make our way home, 
With mud on our clothes, 
She won't be pleased.

Let's have a Ballantine's for Valentine's.

Sunt o respingatoare convinsa a Sf. Valentin. Gurile rele vor spune ca sunt o frustrata, singura, care duce lipsa acuta de iubire. Defapt sunt doar iritata de forma pe care "exprimarea iubirii" a luat-o in ziua de azi.

Din clipa in care sociatatea noastra draga, a inceput sa evolueze, sa se emancipeze,  am inceput si noi sa evoluam... Odata cu evolutia, si pretentiile au inceput sa creasca. Din ritualurile noastre atat de "traditionale" nu a putu lipsi "Sf. Valentin". In timp, aceasta sarbatoare a devenit cumva  o ocazie perfecta pentru comert. Defapt scopul Sf. Valentin este pur economic, niciodata emotional. Desi la inceuturile inceputurilor ei, sarbatoarea era frumoasa, cu timpul a degenerat intr-un haos total, o adevarata problema pentru unii, un motiv de amuzament pentru altii. Dragostea chiar te orbeste, fara nici o gluma, atata timp cat ajungi sa arunci bani pe lucruri materiale, pe tampenii pufoase sau mai putin, pe obiecte scumpe, inimioare din care rasuna o voce pitigaita care iti spune un dragastor" "i love you". Sau mai rau ... canta. :)). Nu inteleg de ce am ajuns sa ne exprimam afectiunea prin obiecte, lucruri materiale, cu cat mai scumpe cu atat mai bine. Bineinteles, cei/cele care se simti vor spune "Nu fato, ca noi ne iubim, ca iubirea e mare, fato, ca cadourile sunt mici atentii pe care mi le face prietenul meu cu ceafa de porc, care e mare afacerist, vinde telefoane mobile furate in Obor(caz particular), ca asa e frumos, asa fac si pitulicele mele si bovinele lor, asa ca de ce nu as face parte si eu din turma, noi le pastram ca amintiri, (da, draga mea, fi sigura ca boul va adormi mirosind pernita de la tine si se va gandi la tine.), ca iubi e mare si tare, ca ma rasfata pentru ca ma iubeste, tui pe el sa nu-l deochi!" BlaBla Bla. De ce ne facem cadouri aiurea si asteptam la randul nostru cadouri? Nu vreau sa cred ca exista oameni care cred ca un cadou "sporeste iubirea", sau poate dupa niste cadouri de milioane va iubiti mai mult. Cum spunea si Roxi in post-ul ei de Sfantul Valentin, nu conteaza ca respectivul "a fost un porc tot anul, conteaza ca ti-a luat cadou de Valentine's," mai fato... Adica daca cu o seara inainte *iubitzelul tau*, care fara dar si poate este un adevarat gentleman, un om sensibil, responsabil, care nu te va lasa niciodata cu un copil in brate, cu un caracter puternic (la fel ca pumnul lui) si deosebit, ca doar altfel nu ai fi cu el, nu? Un tandru inascut, care te mangaie mai cu avant, desigur si foarte intelegator ca si seara trecuta cand i-ai spus ca te doare capul si ca esti obosita, el a inteles perfect, dar ti-a dat totusi o palma pe post de preludiu, asa sa-ti mai vina nitel cheful, care de cele mai multe ori se masturbeaza verbal in fata ta, insirandu-si "nenumaratele" sale calitatile, tu fiind fascinata de multitudinea de calitati pe care le are. Genul de barbat care te asculta uitandu-se la fotbal cu berea in mana si care mai ingana un "ihi" din cand in cand, barbatul care se gandeste atat de mult la nevoile si grijile tale incat la ora 10 el iti canta duios simfonia a 9-a "Sforaitul noptii", bineinteles este si atat de fidel, dar iti mai aminteste din cand in cand ca poate avea pe orice cat ar pocni din degete, dar el tot pe tine te iubeste, care ah, sa nu uit, te-a inselat aseara cu blonda care a intalnit-o in club, pe care a agatzat-o cu replica "Papuso..." cat timp iti pudrai tu nasul, dar nu a uitat sa-si ceara scuze (ca de fiecare data) spunandu-ti "iubi iarta-ma, dar sunt si eu barbat" si bineinteles il ierti ca nu poti sa te opui "sarmului" sau. DA si pentru tine si bivolul tau e tot 14 februarie, o zi in care te iubeste asa cum te-a iubit si aseara cand a avut grija sa te machieze cu purpuriu la ochiul stang. Ce conteaza ca el iti spune "ce p**a mea vrei?" la cate 2 propozitii, importat e ca azi, de Sf Valentin totul e roz, sclipicios, pufos si mai ales foarte "te iubesc" style.  Happy Valentine's!

Poate am exagerat putin(mai mult). Nu vreau sa cred ca exista fete care suporta atatea.  Dar vreau sa punctez faptul ca lucrurile au degenerat urat de tot. 14 Februarie nu e decat o alta zi friguroasa. Totusi, eu cred ca pentru cei care se iubesc e 14 februarie in fiecare zi, nu isi raporteaza iubirea la lucruri materiale, bani, sau orice alte atentii penibile. Ei se iubesc in fiecare zi la fel, sau mai mult pe zi ce trece. Ei se pot sarbatori in fiecare clipa. Se surprind in fiecare zi cu diverse gesturi, atingerile fac mai mult decat vorbele si cadourile stupide de Sfantul Valentin. Pentru ei e o zi la fel ca oricare alta, in care se plimba pe mal, se tin de mana, si fac schimburi de zambete colorate. Parca lumea ne baga Sf Valentin pe gat. Ne conformam cliseelor sub presiunea societatii. Si eu la randul meu am facut odata un cadou de Sf. Valentin, doar pentru ca stiam ca "asa trebuie". Ce  tampenie. 14 Februarie a devenit o zi a tuturor celor case se iubesc sau nu, o zi a cliseului, a "te iubesc-ului" pus pe auto-pilot sau pe repeat.

Eu am o relatie foarte speciala cu mine, deci nu sunt singura de Sf. Valentin.

Let's make a toast : "For all those people out there, who think Valentine's just an ordinary day."

Let's have a Ballantine's for Valentine's! 

 

Pledoarie pentru 4 februarie.

Te trezesti al un moment, intr-o zi  de februarie, fara pic de zapada, dar cu un soare care iti face cu ochiul. Printe cele 86 de mii de sentimente colorate, care sed in cel mai adanc punct al organismului tau infectat, iti permiti cumva sa inchizi ochii si sa nu vrei sa vezi decat negru adanc. In dimineata asta m-am ascuns de soare. M-am asezat pe birou, mi-am adunat picioarele si am meditat timp de 20 de minute, invelita intr-un halat pufos si cu o cana de cafea intre palme. Am stat cu ochii inchisi. Am vazu gauri negre, vai adanci si rani ce par a nu se vindeca deloc.  As fi vrut sa nu-i deschid, sa ma manance mucegaiul gandurilor si sa ma roada viermele regretului. Pai nu... Am deschis ochii si am vazut ca intreaga lume e a mea. Toata lumea e dincolo de pleoapele mele inchise.  Lumina e tot timpul e dincolo de pleoape, exact pe nasul tau. Acum sunt prea departe de singura sursa de adevar. Si pentru ca merita sa-mi deschid ochii si pentru ca am gasit bucati din tine sub pat...  Asadar... 

Pledoarie pentru acea zi.

1. Pentru ca tot ce scriu aici e un secret. Can you keep a secret?

2. Pentru felul in care ma privea cand greseam.

3. Pentru cum stia sa-mi tina morala.

4. Pentru ca spre deosebire de multi, el ma asculta, pe cand restul ma auzeau doar.

5. Pentru ca el nu sforaie. :D

6. Pentru ca "s-a sacrificat" si mi-a umplut golurile dintre bataile inimii.

7. Pentru ca stia sa spuna "o sa fie bine" astfel incat eu sa-l cred.

8. Pentru ca are o inima care bate greu, dar sigur.

9. Pentru ca m-a otravit.

10. Pentru ca m-am facut sa ma vad pe mine asa cum nu ma mai vazusem niciodata.

11. Pentru felul in care se foieste noaptea in pat.

12. Pentru felul in care oprea timpul.

13. Pentru ca avea o masina a timpului care ulterior s-a defectat (ran out of battery)

14. Pentru felul in care ma simteam cand eram cu el.

15. Pentru ca facea fiercare duminica mai placuta.

16. Pentru ca si acum imi vine sa il sarut.

17. Pentru ca a avut grija sa ma indragostesc irecuperabil.

18. Pentru ca a facut ceva ce a durut dar care  m-a facut un soldatel de tinichea.

19. Pentru ca cea mai mare parte din blog nu ar fi existat fara el.

20. Pentru orgoliul lui sensibil.

21. Pentru ca daca as fi ramas fara cafea, nu m-as agita, pentru ca as fi avut cafeaua din ochii lui.

22. Pentru ca cumva a trecut atata timp de atunci...

23. Pentru ca ma provoca intotdeauna.

24. Pentru ca avea o mare putere de convingere.

25.  Pentru ca ziua aceea a insemnat mai mult decat trebuia pentru mine. 

Undeva, candva, ma voi aseza in camasa cuiva, ma voi aseza intr-o camasa din care sa nu-mi doresc sa mai ies vreodata. Pentru ca ceea ce a mai ramas sub gramada de moloz, e inca in maini bune, odata se va putea construi ceva din nou, exact in acelasi loc. Nu, Nu am intentia sa rascolesc ceea ce e inchis, sigilat si sterilizat, dar vreau sa pot visa la vremurile de demult (pentru ca a trecut foarte mult), la ceasurile pierdute aiurea. Hai sa facem un mic exercitiu, vrei? Inchide ochii... i-ai inchis? Nu? Ok... Mai astept. Dar acum? I-ai inchis. Bun. Sigur? Sun inchisi, da? DAr nu trisezi. Nu-i deschizi pana nu iti spun eu.  Acuma... Asculta-ma doar... Vezi o masa, pe masa e un cufar, il vezi?  Bun, trebuie sa ajungi la el... Hei! Trisezi! Nu deschide ochii... In jurul mesei pe sunt o gramada de lalele albe. Le simti parfumul. Miros atat de bine... Parca le auzi cum respira. Acum asculta-ma cu atentie... acum iti faci loc printre ele, pentru ca vrei sa ajungi la cufarul acela. Pasesti icnet, ai mare grija sa nu le calci. Te apropii de masa, printre mii de lalele. Cu cat te apropii mai mult, cu atat iti bate inima mai tare. Esti aproape de masa, inca putin, esti foarte aproape... Ai ajuns? Da? OK... Acuma pune mana pe cufar... il simti? Din ce e facuta? Te uiti la ea  o iei in maini. Ce simti? Cum e ? E grea?  Vrei sa stii ce e in ea? Esti curios? Ce crezi ca e in ea...? Bine, bine esti curios... O sa o deschidem impreuna da?  Asa... incet pune-o pe masa... asa. E pe masa? Ok. Acuma ridica partea de sus, foarte foaaaaaaaaaaaaarte incet. Asa, incet, incet, incet. Ok ai deschis-o. De acolo au  explodat cele mai frumoase amintiri. Sunt peste tot in jurul tau. Le simti? Acuma urmeaza partea cea mai grea. Prinde una din amintiri. Prinde o zi. Una singura. Ai prins-o? Nu? Hai incearca. Sunt toate in jurul tau. cele mai frumoase amintiri au iesit din cufar. Prinde una. O zi, o seara, o duminica, ceva. Prinde-o. Gata?! Ai prins-o?! OK. ieiiiii. Asa acum... tine-o tare in mana, prinde-o bien, tine-o in ambele maini. Ai luat-o in maini? perfect. Acum... Elimina orice alt gand, alunga orice gand, sentiment in afara de cel pe care l-ai prins. Nu te gandi decat la aia. La amintirea aia. Nu lasa nimic sa te perturbe. Tine-o.... asa... NU te gandi la altceva... Ramai asa.  Concentreaza-te si alunga orice urma de sentiment negativ.  RAmai acolo. Ramai la amintirea aia.  

........................................................................................................................................................................

Acum.... deschide ochii. 

Perfect. Nu incerca sa intelegi pentru ca o sa o iei razna. As merge printre lalel cat mai des, dar nu pot sa merg acolo si sa stau prea mult pentru ca incepe sa doara, pentru ca stiu ca nu pot sa raman acolo si pentru ca nu e real. Dar o sa ne vedem dincolo, si o sa ne iubim mult, mult mai mult. O sa fim 2 pui de oameni care se joaca de-a iubirea.

Pentru ca asta a fost o pledoarie pentru 4 februarie. 

  

These feelings won't go away (citizen cop - sideways)

Lost, or incomplete?

Si ma trezesc dimineata. Ma uit printre gene la ceas, 6.35 am.  Imi scufund fata in perna,  un picior imi atarna din pat si cumva tricoul e pe dos. Nici nu stiu cum a ajuns asa dar,  imi ridic fata din perna si ma uit pe geam. Nimic nou. E tot una din zilele alea in care nu stiu daca sa ma iau cu lumea de mana sau sa dorm inca o viata. Ma trezesc in cele din urma, pregatita sa dau cu piciorul in coltul patului, sa intru in usa, sa alunec pe scari sau pe gresie, sa dau cu ceva pe mine, sa ma ard, sa fac orice altceva decat ceea ce e normal. Cel mai normal lucru e defapt sa fi anormal. Ma duc in baie unde sper ca un puric de miracol sa imi sara in fata, gata, gata sa-imi transforme ziua in "cea mai buna zi din viata mea". De regula asta nu se intampla. Inevitabil incep si imi pun intrebari. Incep sa promit si fara sa stiu cum si de ce incep sa imi spun "Be strong, little one". Cana mea de cafea ma astepta pe masa din bucatarie. Pe cana scrie: "Pentru tine nu exista piedici". Incerc sa ma concentrez asupra mesajului de pe cana, care cateodata mi se pare atat de ipocrit si stupid pentru ca tocmai lipsa piedicilor mi se pare cea mai mare pierdica... Stau pe gresia din bucatarie si strang intr-o mana o cana calda, si in cealalta o poveste care al dracului ca stie sa inoate si nu o pot ineca in smoala din cana. Peste mine parca se scurge dintr-un borcan o pasiune de necontenit. Pregatesc terenul pentru o poveste noua, pentru ca azi, e ziua aceea. E ziua care nu vine.

Ati intalnit vreodata oameni care prin simpla lor existenta faceau ca toate sa para mai usoare decat erau defapt? Oameni care pot sa te tina de degetul mic in timp ce tu faci echilibristica mortala? Oameni care erau o capcana si in acelasi timp o cale de eliberare? Probabil ca nu. In schimb,(nu stiu daca din fericire sau din pacate, aici nu pot sa ma pronunt) eu da. 

Cred ca imaginatia mea bogata nu m-a ajutat niciodata sa imi inchipui cum e viata mea fara tine, fara  astfel de oameni, dar curand aveam sa aflu(joy...).  Dar sa vedem daca stim diferenta intre obsesie si iubire. Ciudat e ca amandoua ne-au facut sa tremuram, sa stam treji noaptea, sa ne trezim cu noaptea in cap, in ambele ne-am aruncat cu capul in fata si in consecinta, ne-am lovit rau de tot.  Tifonul nu ne ajuta azi. Ambele ne-au facut sa sifonam cearsafuri, sa avem febre de iubire, sa asudam pana la epuizare. Suntem in general, femeile, cam tolomace. Ma refer indeosebi al genratia tanara. One in a lifetime, se intampla sa iubesti pentru prima oara. Prima oara nu ti-o ia nimeni. E a ta, zi si noapte. Dupa ea poti sa plangi si dupa ea poti sa ajungi... Dar defapt ce vreau eu sa spun e ca se intampla sa intalnesti persoane deosebite, pe care de multe ori s-ar putea sa vrei sa le urasti, dar nu iti va iesi niciodata. Ei bine, in cazul meu, de o astfel de persoana m-am atasat enorm. So, it's like having his name tattooed on my heart. Cumva, mi-a usurat cu mult viata. Imi era mai usor sa stiu cine sunt, si ma iubeam pe mine mai mult. Avea o perspectiva parfumata asupra lucrurilor. Era genul de om, care atunci cand ti se scufunda corabiile te ia in brate, si iti spune "there,there, little one". Atunci parca orice furtuna de pe mare se potolea. Tot timpul mi se parea ca lumea imi fuge de sub picioare, ca nu pot sa tin pasul  cu tot ce se intampla in jurul meu. El a facut ca in sfarsit lumea sa se opreasca sub picioarele mele. Parca pana sa fiu fericita asa cum imi doream, totul se rotea si se rotea si nu se mai oprea. Dar odata, intr-o zi, chiar s-a oprit. Si nu am stiut ce ma loveste. Ideea e ca cateodata te atasezi de cineva atat de mult, incat dupa ce ele nu mai fac parte din viata ta de zi cu zi, toate par mai grele si te descurci mai greu si nu e nimeni sa-ti spuna la sfarsitul zilei sa stai linistita ca totul va iesi bine. E ca si cand ai avea o pietricica in pantofi, cao eticheta de la pantaloni care te deranjeaza. Doare destul de tare atunci cand stii ca this time you have to do it all by yourself,ca trecuie sa te incurajezi singura si ca acuma, pentru prima oara trebuie sa crezi tu in tine si nu altcineva. De data asta toti se "bip" pe problemele tale si esti pe piciorusele tale de gaza. Atunci simtim lipsa acelor persoane care ne usureaza viata prin simpla lor existenta, exact atunci... Probabil de aceea nu e bine sa ne atasam atat de mult de persoanele care nu vor fi pentru totdeauan in viata noastra, pentru ca atunci cand iti va fi greu, si s-ar putea sa iti doresti sa nu te mai ridici din pat niciodata. Dar iti spun eu ca vei gasi undeva in noptiere putin curaj si putere in a te ridica si in a nu te dezamagi pe tine, caci la urma urmei asta e cel ami important lucru. Toti vor sa ma ajute daca nu ma simt bine, daca mi se rup franghiile, dar nu stiu ce sa faca. Acuma, exact acuma, 31 ianuarie, ora 3.27, nimeni nu stie sa asculte. Stia. 

p.s. m-am descurcat.

Definitely not lost, asolutely incomplete. 

 

The world is turning on and some things are just the way they are, they are

Hello world :)

Hello world
Hope you're listening
Forgive me if I’m young
For speaking out of turn
There’s someone I’ve been missing
I think that they could be
The better half of me
They’re in their own place trying to make it right
But I’m tired of justifying
So i say you’ll..

[Chorus]
Come home
Come home
Cause I’ve been waiting for you
For so long
For so long
And right now there's a war between the vanities
But all i see is you and me
The fight for you is all I’ve ever known
So come home
Oooh

[Verse 2]
I get lost in the beauty
Of everything i see
The world ain’t as half as bad
As they paint it to be
If all the sons
If all the daughters
Stopped to take it in
Well hopefully the hate subsides and the love can begin
It might start now..Yeahh
Well maybe I’m just dreaming out loud
Until then

[Chorus]
Come home
Come home
Cause I’ve been waiting for you
For so long
For so long
And right now there's a war between the vanities
But all i see is you and me
The fight for you is all I’ve ever known
Ever known
So come home
Oooh

[Interlude]
Everything i can’t be
Is everything you should be
And that’s why i need you here
Everything i can’t be
Is everything you should be
And that’s why i need you here
So hear this now

[Chorus]
Come home
Come home
Cause I’ve been waiting for you
For so long
For so long
And right now there's a war between the vanities
But all i see is you and me
The fight for you is all I’ve ever known
Ever known
So come home
Come home

Cum ne permitem fim taca taca la cap.

Ne-am pierdut cu totii dementa si suntem atat de infectati de monotonie si rutina incat nici macar nu ne gandim sa lua in considerare existenta unei "boli". Cum ne-am da seama? Ca doar la ultima analiza totu a iesit negativ. Tocmai... atat de negativ... Cumva, ne-am pierdut toti din doza de nebunie necesara supravietuirii si cumva pana si talentul de a ne inventa viata, de a o picta in uleiuri vascoase si culori electizante, ne simtim incapabili in fata panzelor albe si pensula cu fire de par de animal ne cade din mana lovinduse de podea. Auzim prabusirea dar ne punem mainile la urechi. Ne complacem in nuantele de alb,negru si gri. Un film din anii '20. La sfarsitul zilei parca nu ne inspira nimic, cumva nu ne simtim capabili de a gasi frumosul in "nimicul" de pretutindeni. "Nimicul" care nu defineste nici pe departe acel "nimic" lipsit de oxigen. Si tocmai in nimicuri gasim tot ceea ne lipseste. Mi se pare ca in ziua cand s-a impartit spontaneitatea la noi pe strada toti scoteau puiul din cuptor si nu aveau timp sa deschida usa, sau eram in concediu la dracu'n praznic. Nu-mi dau seama cand si unde si mai ales cum "ne-am pierdut" viata. 

Lumea are dreptate, nu exista "PERFECT". Exista  doar MAI MULT CA PERFECT. Ni s-a dat in cele din urma o nepretuita comoara, o comoara care atator suflete le este luata dupa doar cateva respiratii, cateodata chiar de cele care le-au dat-o. Pentru ele e ca si cand ai lua o jucarie de la un copil mic. Majoritatea fura vieti fara nici o remucare. Constiinta lor nu respira, nu aude si nici nu vede. Avem in mainile noastre un cufar greu care ne rupe mainile si cum oamenii ca noi, talentati in a nu vedea frumusetea si magia lucrurilor ce ne inconjoara, indesam cufarul cat mai adanc in dulap si cat mai departe de noi. Suntem cu morcovul in *** si nu indraznim sa deschidem "Cutia Pandorei". Suntem atat de idioti!

Ce ai lua cu tine daca s-ar pune problema sa faci naveta zilnic intre rai si iad? 

Cum defapt nu traim. Nu traim pentru ca de fiecare data cand ploua ne varam mana in geanata plina de telefoane care nu contenesc sa sune si printre portmoneele pline cu foi lipsite de valoare si intr-un final dam peste preafrumoasa umbrela pe care o deschidem ca Doamne feri' sa ne udam parul proaspat intins. Si de ce sa ne udam ?! Sa ni se intinda mascara? Sa aratam ca scoase din cocina? Bineinteleeeeeeeeees ne scoatem umbrela si ne continuam drumul. Ce urat. Eu sunt omul care iubeste ploaia. Imi doresc ca un milion de degete de precipitatii sa-mi mangaie clavicula, sanii si fata, sa treaca prin parul meu, sa emane un miros de parfum si ploaie. Iubesc senzatia de ploaie pe piele, acum tanjeste dupa o ploaie electrizanta. Mi-ar palcea sa ma lepad de toate hainele si sa stau sa simt ploaia sa ma inind pe un camp verde, printre maci de foc, ploaia rece sa-mi strabata corpul cu ardoare sa ma devoreze si 2 picaturi de plaoie sa se aseze in buricul meu si sa formeze un lac dulce amarui pe abdomenul meu. Imi doresc sa zbughesc de sub o strasina sub alta intr-o rochie larga de in, lipta de corpul extaziat, sa ma strecor sub niste umbrele imaginare, sa simt atingerea suava suvitelor ude pe fata . Vreau sa simt picaturile de ploaie pe varful limbii si sa mi se prelinga stropii pe nas... Sa-mi sarute buzele ude si sa ma adore sub ploaia ce se napusteste asupra noastra. Sa-mi mangaie pielea inmuiata in saruturile ploii. Sa stam in ploaie. Numai ploaia ne face actori, si in filmul asta, tu ma saruti pe mine.

Intr-o zi sa nu mergem la scoala/servici. Intr-o zi, sa facem ceva nebunesc, ceva memorabil, fara sa stim ca la un momentdat, un intelectual suprem a adaugat in DEX la litera "c" cuvantul "consecinte". Ce-ar fi sa radem mai des?! Sa radem mai des si sa facem design-ul vietii noastre. Sa fim proprii nostrii sculptori, sa sculptezi viata cum vrei tu, sa iti pui singur/singura pavelele pe drumul care te asteapta si sa-ti croiesti de una/unul singur/singura aripile ori de cate ori altii indraznesc sa ti le taie. Sa fii tu propriu tau chirug, sa nu te abtii atunci cand ceva te doare si sa strigi, pentru ca de cate ori am vrut eu sa strig a trebuit sa-mi indes fata in perna si sa scot un tipat care ma speria si atunci imi mucam buzele si ma abtineam. Dar data viitoare ma voi duce in padure si voi striga pana imi voi pierde vocea. Cand vrei sa plangi, da-i drumul!!! Evita orice amanare, maine s-ar putea sa fie prea tarziu. Cand iubesti mai mult decat iti permite constitutia asta de c***t a preaiubitei Romanii, fugi de raspundere si iubeste si mai mult, caci cele mai frumoase petice de viata le dobandesti fugind de raspundere si de normal. Cand prin pori emani iubire atunci descalta-te si fugi ca un bezmetic in urma ei. "Nu imi doresc o relatie de lunga durata", "Nu pot sa ma implic acum intr-o relatie","Nu esti genul meu" si inca o gramada sunt cele mai penibile scuze posibile! Timpul nu costa bani, timpul costa un sac de amintiri.  Cand vrei sa mergi la mare, du-te la mare. Cand vrei sa mergi la Straja, du-te la straja. Sa uitam ca ne prindem de un minutar si un secundar, de ceva ce defapt nici macar nu exista. Sa nu-ti pese ce cred ceilalti si sa iubesti pana la os. Sa saruti fara noima, sa sifonezi paturi, sa transpiri lipita de un corp puternic, sa cauti priviri si mangaieri in noptii toride de Iulie, sa imbratisezi in van, dar sa te intorci in cele din urma la cel care inca are ceva ce iti apartine. Daca vrei sa vorbesti, vorbeste si nu te intreba ce crede celalalt, daca e destept/a stie ce trebuie sa creada, si daca nu ai misiunea de a-l/a o arunca in ploaie si de a dansa cu el/ea. Daca vrei sa fugi pe malul marii in Decembrie fa-o. Unge-ti cu ulei balamalele usilor pe care le deschizi si sudeaza crapaturile. Incepe in a fi sincer cu tine si cu ceea ce simti. Si a-ti fi rusine de sentimentele atle inseamna a-ti fi rusine de tine. Sa fim mandrii de sentimentele noastre si sa "vomitam" odata pentru totdeauna ce gandim. Sa bem cafea si sa fumam daca vrem!  Sa cautam privirile care ne lipsesc, sa rascolim orasul, tara, sau lumea pentru a gasi mangaierile care le-am ratacit intr-un moment de ezitare. Ezitarea e doar un preludiu al regretului. Stati putin de vorba, beti o cafea, tineti-va de mana si faceti tot ce va trece prin cap!

La cat e viata de scurta noi ne permitem sa facem pe copii tampi? Nu suntem niste robotei, eu nu voi fi unul  si nu cred ca vrem sa fim marionetele nimanui. Nimic din ce fac majoritatea nu inseamna viata. Si azi, prea putini traim. Umblam din colo-n colo ca niste habauci si defapt nu facem nimic. Si cea mai mare prostie e ideea ca banii aduc fericirea, nu stiu in ce masura o intretin, pentru ca eu azi mi-am luat  o bluza si nu am simtit nici o feiricire. Stiu sa numar pe degete clipele in care am fost fericita, si niciodata datorita banilor.

La urma urmei  toata viata noastra e construita din nebuniile tineretii, pe care avem tot deptul din lume sa le facem. Trebuie sa le facem.

Never to old to be young.