miercuri, decembrie 31, 2008

Cum am calcat pe fiecare treapta a anului...


Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii. Ei nu chiar, nu a fost sfarsitul lumii, a fost doar anul care m-a scuturat cel mai tare, anul in care posibilitatile au cazut ca ploaia din cer, greu a fost insa sa aleg stropii care merita sa-mi spele fata. Am pasit pe fiecare treapta a anului, cu toate ca nu ma asteptam sa fie atat de multe. Cei care nu au rabdare sa citeasca sunt rugati sa citeasca doar planul pentru anul viitor, ca oricum e foarte scurt(in josul paginii.). Daaaaaaar as aprecia sa aveti rabdarea si intelepciunea de al citi. Asadar, anul asta... :

  1.Anul 2008 m-a prins pe podul Decebal, la minus 5 grade, un frig care imi ingheta pana si sangele fierbinte ce imi vibra in vene, clocotea in gerul de afara. Anul acesta, m-a gasit fericita, atat de fericita incat avea sa ma tina minte tot anul. 

  2. M-am indragostit pana in moalele capului. Defapt, teribila boala, a pus stapanire pe mine in anul 2007, dar a avut consecinte mai serioase in anul acesta, cand ochii au inceput sa luceasca, uneori vedeam pureci si inima bolborosea ceva tot timpul, mintea a ramas muta. In cele din urma am surzit eu ... dar asta mai incolo. 

  3. Am fost la Straja!!! Am plecat tin minte in 2 ianuarie, si cumva mi se parea atat de greu sa plec, ma simteam sfasiata din bratele cuiva, parca distanta era prea mare si totusi era atat de mica. Dar dupa o noapte plina de sms-uri si pline de "o sa treaca repede, o sa vezi" si dupa inca o fraza care s-a tiparit cu marker permanent pe creierasul meu, am plecat.

  a) Queues suck! Tin minte ca mi-au ingheatat picioarele stand la coada aceea kilometrica la telescaun. Tot ce stiam sa spun era : mi-e frig, vreau cafea si nu mai pot. Eram uda la picioare si eram sigura ca voi raci atata de tare incat nu voi iesi 5 zile din cabana. 

  b) Am mancat sticksuri cu Ioana pe telescaun. Nu stiu daca de foame sau de plictiseala, dar tin minte ca dupa o vreme nu imi mai simteam degetele. Degetele de la picioare... ca si cand nu ar fi existat niciodata :)).

  c) Meeting the beast. Initial nu o prea placea, din prima saptamana toti o iubeau toti o smotoceau, si odata, tin minte ca avea un hanorac ca al meu! Motive tampite pentru a ura un "monstruletz" care mai apoi a devenit fara sa-mi dau seama one of my best friends. Nu as putea sa o descriu pentru ca e facuta din miliarde de maruntisuri pretioase, "cristale swarovski". What we know so far is : Citeste... citeste multe, e un geniu neinteles, la fel ca mine, so we get along pretty well :P, ii place cafeaua (ce surpriza!), cand cere o cafea, ii place sa spuna :"o cafea lunga cu lapte, te rog", e putin afona, dar asta stiu doar eu si ea, si ...bine restul clasei ei, si acuma toti care citesc(:)) ), culoarea ei preferata e verde si "bineinteles" ROZ :)), nu defapt culoarea cu care poti sa o aduci in pragul disperarii... e roz., isi activeaza si dezactiveaza hi5-ul zilnic, scrie incredibil si e habauca. Din pacate, daca ii esti prieten, nu te minte niciodata, eu am rugat-o de multe ori sa ma minta si nu a vrut. Ii place sa citeasca Paler, she likes Johnny Depp, Keira Knightley. She does NOT smoke. E mult prea imprevizibila, nu foarte punctuala, dar talentata in a gasi scuze :)). Daca iti spune, "imediat ajung" e inca acasa, neimbracata. I've revealed your secret! Sunt inca o groaza de lucruri care ar trebui mentionate, doar ca nu imi vin in minte, la ora asta. Ah, the best thing of all.... She ROARs like no one else! And her name is Roxi.

  d) Imposibilul e posibil. Am inghesuit 20 de persoane intr-o camera de 6!

  c) Nu am schiat. S-a dorit sa ajung intreaga acasa. Defapt, as fi vrut sa schiez, dar treaba era cam asa: dimineata, mergeam jos cu Roxi, ne dadeam seama cat de "culi" sunt cei care fumeaza ca disperatii de dimineata, ne asezam la masa, macam ceva cat sa tina de foame dupa care: Roxi:"Azi mergem sa ne luam schiuri"  Eu:  "Azi da, azi chiar mergem." Roxi:"Da' nu megem si ne culcam..." Eu:"NuNu". Cand ajungeam in camera, ne uitam una la alta si ziceam: "Hai ne mai culcam un pic". Acest scenariu s-a repetat timp de 6 zile, si in cele din urma nu am fost sa ne luam schiuri,  dar am solutia perfecta pentru data viitoare cand mergem la Sraja:Ne luam un sac sau , o chestie alunecoasa scpeciala pentru snow si ne dam drumu de pe partia 5 si apoi asa pe 3 pana la cabana. Si scopul este sa dobori canti mai multi schiori! Asa cred ca ar fi cel mai bine!

  e) S-a descoperit un viciu de-al meu.... Telefonul mobil.

  f) Am gura de aur. Cand trebuia sa coboram cu telescaunul, i-am spus la Roxi :"Ce tare ar fi sa se blocheza telescaunul" Si ghici ce?! S-a blocat. Eu am inceput sa strig, un tipat amuzat amestecat cu o doza de panica. Roxi radea, cred ca ii placea idea de a muri pe telescaun.(exagerez) :)). Oh good old days :)

  g) Am facut schimb de sosete cu Roxi! Suntem legate pe viata. Ambele perechi de sosete erau si inca sunt rosii! :)) (upgrade Nu pot sa cred ca tu numai tii mine ca am facut schimb de sosete!!! 30.12.2008)

  4. Am suspinat, am suspinat mult.

  5. He're the part where i.... Destul de tarziu, intr-o noapte de ianuarie, am spus-o (scris-o). Am spus lucrul cel mai lipsit de originalitate, cel mai mare cliseu vazut de lume. L-am scris. La urma urmei, cuvintele uzate sunt defapt cele pe care vrem sa le auzim, le asteptam. "Te iubesc" nici macar nu sunt cuvintele noastre, cineva acum multi ani in urma, foarte multi ani in urma le-a rostit pentru prima oara, si de atunci noi, repetam acelasi lucru. "Te iubesc" e peste tot. E scris pe inimioare, pe ursuleti, pe tot felu de actibilduri, pe carti, servetele, pana si pe blocuri. Scrie "te iubesc" pe felicitari, carti, toate draciile imprimabile sunt imprimate cel putin odata cu "te iubesc"-ul care devine agasant. Defapt, am ajuns mai tarziu sa cred ca "te iubesc" nu are nici o legatura cu sentimentul. La fel de bine "Mirosi bine" poate fi considerat "te iubesc" Si eu cred ca atunci cand tata ii spune mamei "Eva, ciorba a fost delicioasa" e tot un te iubesc. In lungile discutii cu mine ti-am spus "te iubesc" ceva mai repede, dar gandurile alea nu au ajuns la destinatie atunci, si poate mai bine asa. Nu cred insa, ca cuvintele exprima sentimente sincere. Mi-ar fi placut sa-ti spun din priviri, dar imi era teama ca nu vei intelege. Poate ar fi mai bine sa nu  mai folosim "te iubesc", sa ne privim si sa stim. Anul asta am spus pentru prima oara "te iubesc".

  6. Am avut o mie de fluturi cu aripi moi care se zbateau inauntrul meu, eram pierduta si azi imi aduc aminte exact miscarea cu care m-ai intors, cum mi-ai spus : "Ingrid, trebuie sa-ti spun ceva." si... E ciudat, si oarecum inspaimantator ca atunci cand nu am la ce ma gandi, sau chiar daca am, dintr-un abis al mintii mele pufoase, aud un strigat urmat de mii si mii de ecouri care se suprapun si ma tin intr-un tremurat nesfarsit. O emotie precisa cauta o cale precisa de exprimare, nu vrea sa stea cuminte, in tacere, se cere auzita. Amintirea acelei clipe e atat de puternica, are o asemenea forta incat mi-a intrat in cele mai mici crapaturi ale inimii si mintii mele maladive. Are o asemenea forta incat ma poate spulbera oricand din realitatea care contrazice amintirea. Cateodata imi doresc ca amintirea sa fie realitate. Tin minte perfect, m-ai luat de maini si mi-ai spus... ai continuat sa vorbesti, spuneai ceva si oricat incerc sa-mi aduc aminte ce, nu pot. Eu am inchis ochii si priveam in jos necrezand ca suntem reali. Mi-am revenit atunci cand mi-ai spus... "Asta ar fi momentul perfect sa spui ceva..." Nu m-am simtit in stare sa spun nimic, asa ca te-am luat in brate si intr-un final ti-am raspuns la fel. Pe 4 februarie, anul acesta, mi-ai spus prima data "Te iubesc".

  7. Am primit pentru prima data o floare. Un trandafir mai exact. Acum doarme intr-unul dintre multele mele cufere micute de lemn. E lipsita de viata dar plina de praful acelei zile.

  8. Nobody could hold my attention, you did that easily.

  9. Suedezi! Nu! Dumnezeule mare! Am suportat un grup de suedezi, uimiti de umila noastra Romanie, mai exact de Arad. Cainii de pe strada sunt inamicii publici numarul 1! Sunt alergici la o gramada de lucruri, erau inchipuiti, destul de prosti din moment ce am fost intrebata daca avem iesire la ocean....Wasn't really fun.

  10. Am fost in Suedia. 

  11. Am dat FCE-UL. Zi frumoasa plina de stres. Stres inutil :-j

  12. Cu picioarele desculte, fugeam spre Costinesti pentru a trai, pentru a ma convinge ca traiesc si ca nu sunt un vis. Cu cat paseam mai departe de casa cu atat ma simteam mai aproape de mine. La mare am iubit, la mare e un cimitir viu cu amintiri. La mare mi-am petrecut noptile privind un inger, puteam sa il ating ca nu simtea. Avea o respiratie iambica, piele de caramel si acoperit de o matase transparenta. La mare mi-au trecut fire de nisip prin par, la mare mi-am pierdut trecutul sperand ca nu voi mai avea nevoie de el. L-am aruncat in larg si am ramas cu momentele mult prea frumoase, pentru a putea traii cu ele. 

  A. Soarele nu a vrut sa rasara pentru noi, dar am rasarit noi pentru el, am incercat sa ma indragostesc de dimineata aceea dar nu reuseam, caci eram indragostita de ingerul din noaptea anterioara. 

  B. Am tinut piept fricilor si le-am facut vant pe usa. Apoi am inteles ca singura metota prin care poti sa scapi de ele este sa le vorbesti lor, dar sa si vorbesti cu cineva despre ele.

  C. Am ras mult... mult cu oana. :)) Oana stii la ce ma refer? :))

  13. Am fost in tara Zeilor. Din pacateeeeeeeeee nu am intalnit zeii greci, dar hey, promit sa fiu mai atenta data viitoare! :D

  A. Am stat 12 ore pe plaja! La soare in caldura, bineinteles ca dupa aratam ca un rac!

  B.Am descoperit cat sunt de "home sick".

  14. Am auzit tunurile de la Waterloo, dar mi-am pus mainile la urechi si am mers inainte fara sa-mi pese de nimic. Bombele zburau prin fata mea si eu continuam sa pasesc, nepasandu-mi ca pot calca pe o mina si sa explodez. Le-am auzit, dar nu am vrut sa le aud, si atunci mi-am pus mainile la urechi. Pacat.

  15. This is the day a part of me died. intr-o dupa amiaza, un cutremur de 8 grade pe scara Richter a lovit zona in care acum nu stiu ce caut. S-au daramat cladiri, copaci si in acelasi timp amintiri. Deasupra s-a depus un strat gros de intrebari care erau menite sa nu primeasca raspuns. Imi era mila de mine si rusine in acelasi timp. Pompierii m-au scos dupa 3 zile de sub gramadele de moloz si eram aproape stafidizata, cu putin sange, putine dorinte de a supravietui si la fel de putine sperante de insanatosire. Am ajuns la spital. Deasupra salonului meu scria :"Salonul - Sa mor daca stiu de ce " A durut si mi-am muscat buzele cat am putut de tare pentru ca in spital pe colidoare scrie: "Pastrati linistea". Am pastrat-o. In ziua aia, pe 21 august, ne-am despartit. Relatia se simti rau si cazu la pat. S-a scamosat cearsaful iubirii si trebuia schimbata (eu pot dormi si pe paie...) Langa un bax de servetele Zewa si un telefon care cerea bataie, s-a terminat frumoasa poveste. Atunci o parte din mine murise putin... Condoleante.  

  16.Nu am vrut sa imi revin. La spital a fost frig, asistentele au vrut sa-mi indese bine uitarea in ochi, ochi care erau si asa obositi de atata plans. Aveam ambitie, dar pe undeva imi lipsea vointa, de fiecare data, dupa pastiluta de "uita dracu' odata!" se stingea lumina si era atat de frig in salon... Eram ca un cadavru. Scuipam pastiluta, o puneam intr-o cutiutza de "vitamina C", inca nu eram pregatita sa uit. Le-am pastrat pentru ziua cand voi fi hotarata sa le iau pe toate. Eram alimentata cu sange, caci am pierdut mult in urma ranilor. Medicii imi dadeau putine sanse. Langa pat, pe "cuiul vietii" sta agatata o punga de sange pe care scrie A2. Sangele imi intra prin vene si imi iese pe urechi. Sangele spunea aceasi poezie fara spatii: osafiebineosatreacaairamascuamintirifrumoasenutemaigandiv-atiiubitnimicnuepentrutotdeaunapromitcaosa-tirevii si bla bla bla. Inima auzea si tot ea scuipa tot sangele afara. Deci intr-un final sangele imi curgea prin urechi si asa am fost alimentata mult timp cu sange, in zadar. Am zacut in spital mult timp si nu aveam voie sa primesc vizite. Daca nu ar fi atat de fatal ar fi de al dreptu constructiv... 

  17. Nu mi-am dorit sa supravietuiesc. Imi venea sa urlu intre 4 pereti si as fi vrut ca undele sa se loveasca de mine din nou si sa ma striveasca. Imi era dor de mine si de el si de noi.

  18. Mi-am propus ca atunci cand ploile toamnei vor hohoti sa ma opresc din plans. Ei bine nu s-a intamplat asa... se pare ca in subconstient mi-am propus sa imi fac un ocean propriu si personal in care mai apoi sa sar si sa ma inec. Anul acesta am plans cat pentru urmatorii 2 ani . Am plans 2 luni constant. Nu-mi mai amintesc de cele 2 luni poate din cauza ca apa sarata a sters tot ce era de sters in urma mea. 

  19. In 24 octombrie, m-am oprit de tot din plans si mi-am promis nu ma voi indragosti din nou niciodata.

  20. God is dead. Anul acesta, m-am revoltat impotriva lui Dumnezeu. Nu puteam sa cred ca undeva, candva am gresit atat de mult incat sa ma loveasca asa, dupa toate rugaciunile mele imi facea una ca asta. La un moment dat chiar am crezut ca nu exista si am crezut asta multa vreme. Nu era corect sau drept si eu nu meritam lovitura asta. Deci mi-am pierdut credinta.

  21. Dupa ce mi-am pierdut credinta, am regasit-o dupa o vreme, cam lunga, dar am regasit-o. Pentru ca mi-am dat seama ca daca nu ar exista, nu ne-ar fi inzestrat cu niste inimi atat de curajoase. Deci m-am intors cu capul plecat si cu inima facuta tzandari, crezand ca Dumnezeu are superglue si imi va lipi toate bucatelel la loc. Dar nu a facut-o, si eu am refuzat sa mi le lipesc...

  22. Am facut bilantul "Ce-am fost si ce-am ajuns". 

  23. Mi-am dat seama ca eram perfecti, dar ne-am tratat.

  24. Intr-o dimineata m-am trezit si mi-am dat seama ca sunt facuta din "STARTdust" si mi-am zis, i'll start  over. Continui sa-mi spun asta in fiecare dimineata.

  25. Mi-am inceput fiecare dimineata intrebandu-ma "a fost un vis?" si ca sa-mi dau seama, daca e sau nu, mi-am tarat piciorusele pana in fata oglinzii, unde mi-am vazut cearcanele... dar eu tot nu eram convinsa, asa ca, m-am dus pana in baie, mi-am aruncat apa pe fata, si picaturile reci nu au reusit sa ma trezesc din mult doritul vis. Deci eram reala.

  26. Am slabit 3 kg. Acum am 51. (am slabit fara sa vreau...)

  27. Mi-am pus oglinda in fata si inca respiram, caci s-a aburit asa incet, cum s-a aburit si mintea mea.

  28. Am inceput sa cred ca plansul e in folosul comunitatii. 

  29. Am priceput ca cele mai frumoase petici din viata le-am capatat fugind de normalitate si de respundere.

  30. Mi-am dorit ca nu inaltimea mea umila sa fie cauza pentru care dumnezeu nu stie ce simt, asa ca mi-am facut un carton mare pe care am scris colorat cu marker-ul "i love him". M-am gandit sa fug putin pe strada cu el sau sa-l lipesc de acoperis. Ei bine, ar fi fost o nebunie, pentru ca, stiam ca toti cei care trebuie sa stie, stiu ce simt. Deci cartonasul sta in dulap si isi asteapta urmatoarea chemare. 

  31. In 30 noiembrie mi-am propus sa ma indragostesc de Craciun.

  32. De craciun, mi-am dat seama ca nu am reusit sa ma indragostesc de nimeni, nu pentru ca nu prea aveam de cine, ci pentru ca, dupa cum vedeti, mai sus, mi-am promis sa nu o mai fac.

  33. Intr-o zi, mi-am dat seama ca regretele nu au ce cauta in compotul meu de amintiri si ca ele nu sunt de vanzare. 

  34. Am hotarat ca "nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar!" intra la categoria motto. Asa ca acum sunt 3. Si chiar asa e, nu voi fi obisnuita pentru ca am tot dreptul din lume sa fiu extraordinara!!! 

  35. Am vazut ca sunt mai buna in a pierde lucruri, decat in a le gasi. 

  37.Am priceput in cele din urma ca nu reusesti nimic atunci cand te tavalesti cu picioarele-n sus pe covor si dai din maini si din picioare. 

  38. Anul aceasta m-am bagat la volutariat la azilul de batrani, si cand ies de acolo ceva ma face sa ma simt foarte bine, parca imi deschid ochii si vad o alta fata a lumii si tot ce pot face e sa ii multumesc celui de sus pentru viata pe care o am.

  39. Mi-am astupat crapaturile inimii cu tifon.

  40 Am invatzat ca cel plictisit intr-o relatie e ca puricul satul de caine, sare din mers pe alt caine.

  41. Mi-am injectat suficient magneziu incat sa am curaj sa merg mai departe,, dar nu suficient ca sa spun tot ceea ce nu am apucat candva.

  42. Lumea asta a inventat prea multe reguli pe care le urmam ca tampitii si asa pierdem toata distractia. Deci cel mai bine e sa le incalcam.

  43. Intr-o perioada anul acesta, am devenit sadica mi-am strans visele de gat si mi-a facut placere sa asist la asfixierea lor, imi placea sa vad visele zbatanduse in mainile mele, implorand sa am mila de ele. Si am avut. Inca castronelul cu vise e plin, si intentionez sa-l pastrez asa.

  44. Unele episoade se dau in reluare (fiecare sa inteleaga ce vrea)

  45. Am facut autopsia primei iubiri. 

  46. Am realizat ca grija exagerata a celor dragi pentru "integritatea fundului nostru" nu e o pacoste, ci o onoare.

  47. Am vazut iubrea care a scapat fara botnita pe centru si m-am ascuns de ea. 

  48. Mi-am dat seama ca nimic nu ma poate face mai fericita decat sa fleoscai papucii de casa prin toata casa si sa mananc Bounty. :D  

  49. Intr-o dupa amiaza, m-a lovit o revelatie. Era perioada in care eu inca suflam mucii in batiste Zewa si cand inca refuzam mancarea(ce proasta eram, cand ma gandesc inapoi ce oua umplute mi-a oferit odata mama si am refuzat-o cu un strigat imbibat in lacrimi si ea a iesit din camera oripilata. Sowy mom :*) Luni de zile in care noi nu ne cautam iubirea fiindca aratam ca dracu, si in cele din urma aratam ca dracu fiindca nu ne cautam iubire. Am i right? Yes i am, of course i am!

  50. Am incercat sa meditez asupra acestei zicale nedrepte si total absurde: "Binele unuia, raul altuia". Nu am ajuns inca la nici o concluzie.

  51. Tot ce uitam putea fi folosit impotriva mea! Asa ca nu am uitat si sunt bagat in priza de fiecare data cand nu imi amintesc ceva. :))

  52. Am cam surzit... eu cred din cauza ca ascult muzica la casti prea tare, si nu numai... Ca sa nu imi aud propriile ganduri ascult muzica foarte tare, si gandurile incep sa urle si nu le pot potoli. De aceea am surzit. 

  53. Mi-am dat seama cat de mult il iubesc in dimineata in care am traversat strada la buni, pe la 7, in panataloni de pijama si tricou si am intrat in camera unde dormea, m-am bagat langa ea si m-am acoperit. Cred ca ma simteam mai singura ca niciodata si simteam nevoia de a fi cu cineva care tace si ma mangaie pe cap. Ea s-a trezit si m-am intrebat ce e, eu i-am spus ca nimic, moment in care am bufnit in plans. Tin minte ca a fost cea mai urata zi din anul acesta. Buni stia deja ce s-a intamplat.... Stia cu mult inainte. In ziua aia am inceput sa ma prefac ca nu am nimic, si mi-a iesit foarte bine.

  54. Gelozia m-a mancat de vie. 

  55. Nu am reusit sa omor viermele sperantei care inca misca in mine.

  56. Cel mai groaznic sunet nu e cel de hard rock combinat cu muzica clasica, ci sunetul de panica, disperare si tristete care razbate din tine/mine.

  57. Am pus o intrebare lui Dumnezeu, la care eu stiu raspunsul. Intrebarea suna asa: "Doamne nu ti-ar fi mai usor sa ne lasi impreuna pentru totdeauna?".

  58. Urasc cand cineva spune "mai vorbim" si nu se tine de cuvant!

  59 Anul asta m-am mintit en-gros! Daca ma spovedesc, o sa fiu iertata si pentru asta...?

  60. In a doua jumatate a anului, cand cineva vorbea despre iubire sau despre orice, ce avea legatura cu aceasta, bagam nasul in ziar si ma prefaceam ca nu aud si ca nu vad. 

  61. Am fugit de umbra mea. 

  62. Mai presus de orice mentionat mai sus, m-am maturizat. Sunt mai coapta la minte. Din pacate trebuia sa-mi dea maturitatea una peste ceafa si abia apoi mi-am bagat mintile in cap.  

Cred ca e primul an in care nu ma intreb la sfasit :"Oare chiar am trait anul acesta?" Situ ca multi nu au avut rabdare sa citeasca ultimul post din an, deci e ok. Eu va doresc la multi ani si suficient curaj pentru a pleca in goana dupa visele voastre!

Planuri pentru anul urmator? DA!

                     Sa alerg desculta prin ploaie pentru a-mi prinde visele!  


P.S. imi cer scuze daca am omis ceva.

luni, decembrie 29, 2008

38 de motive pentru care m-am indragotit de mare


Cateodata mi-e atat de dor de mare, si acuma cand suntem imbracati gros si cand ne ascundem corpul de frigul ce nu-si stapanese pofta, imi dau seama cat sunt de indragostita de mare. Poate pentru ca...

1. Pentru ca mare mi se pare o scena imensa de teatru, pe care se joaca cele mai frumoase momente.

2. Pentru ca e singurul loc unde suport multimea.

3. Pentru ca la mare miroase altfel, si la sfarsitul zilei, parul miroase a mare, a sarat.

4.Pentru ca de la mare incepe ecoul fericirii.

5. Pentru ca toti par veseli.

6. Pentru ca pot trece noptii fara sa simt nevoia sa dorm.

7. Pentru ca in basmele pe care le citeam cand eram mica, intalneam de multe ori "peste 9 mari si 9 tari" si visam sa-mi ridic un castel acolo...

8. Pentru ca acolo se gasesc iubiri, si tot acolo se pierd.

9. Pentru ca te asteapta in fiecare an in acelasi loc, si parca numai pe tine.

10. Pentru ca drumul pana acolo mi se pare minunat, chiar daca calatoresti cu un tren infect.

11. Pentru ca acolo m-am simtit cu 1000 de km deasupra fericirii.

12. Pentru ca niciodata nu mi se pare prea rece sau prea calda.

13. Pentru ca si ea e indragostita de mine.

14. Pentru ca cele mai frumoase si calde ploi sunt la mare.

15. Pentru ca la mare nu mai conteaza marimea fundului si nici circumferinta sanilor.

16. Pentru ca timpul se opreste la mare.

17. Pentru ca soarele te mangaie altfel.

18. Pentru ca al mare nu mai exista zilele saptamanii.

19. Pentru ca rasaritul iti apartine de fiecare data.

20. Pentru ca atunci cand eram mai mica, adunam o gramada mare de scoici.

21. Pentru ca mama atunci cand eram mica nu ma lasa sa duc nisip acasa intr-o sticla.

22. Pentru ca am pierdut multe in mare.

23. Pentru ca acolo m-am pierdut prima oara de parinti.

24. Pentru ca in frageda-mi copilarie eram de adreptul obsedata de maimutele plimbate pe plaja.

25. Pentru ca la mare, intr-o dimineata de iulie am fost managaiata pe umar.

26. Pentru ca mi-am construit o gramada de castele de nisip in care mi-am planuit sa locuiesc.

27. Pentru ca tot la mare mi s-au naruit castele.

28. Pentru ca la mare am invatat ca "lucrurile de care ti-e frica cel mai tare sunt defapt cele mai frumoase si la urma urmei singurele care merita orice risc", lucru care mi-a devenit mai apoi motto. 

29. Pentru ca timpul imi face pe plac.

30. Pentru ca apartineam nu doar de mare.

31. Pentru ca ador valurile care se lovesc de mine, dorind parca sa ma ia in brate. 

32. Pentru ca imi place cum mi se adancesc picioarele in nisip la fiecare val.

33. Pentru ca imi plac pescarusii.

34. Pentru ca, cateodata scoicile imi soptesc in ureche "Vino sa visam sub apa"(vama veche).

35. Pentru ca mi se pare ca marea pare taramul tuturor posibilitatilor.

36. Pentru ca mi-am propus sa caut in mare toate lucrurile pe care le-am pierdut.

37. Pentru ca mi-am propus ca odata, sa stau la pensiunea "Iubesc marea", cu cineva special.

38. Pentru ca marea mi-a daruit odata cu o piele putin rosie si arsa, cele mai frumoase momente. 

miercuri, decembrie 24, 2008

How the Grinch stole Christmas

Era intr-un Ajun, acum cativa ani buni, cand am fost luata pe sus de acest film. "How the Grinch stole Christmas". Nu cred ca aveam mai mult de 12-13 ani. Cand l-am vazut pentru prima oara nu era nimic mai mult decat un film de craciun diferit de celelalte. Eram inebunita de "monstruletul" paros, verde si lipicios. :)) Imi placea de Max, catelul care il imita pe Rudolph. Azi, l-am vazut din nou... and now i get it.

Grinch can steal a piece of our lifes, he steals some money too, a few smiles, many laughters(too many), he sometimes steals the glow from our eyes, he takes away some boldness, a cup of power and a spoon from " capacity to fall in love(again)" jar. He steals some sleepy nights, some dreams. Grinch steals the ones you care about too, the one you love. I guess he thinks that we are not appreaciating them enough, and someone else will, so he takes them away.  But as my "whoo" little btain tells me, he is so, so wrong. Maybe as we write our letter to Santa, they are writing letters to the Grinch, asking him to come and take them away, cause they can't stand us... maybe... Or they just don't love us anymore. So Grinch comes and takes them away, along with our smiles, laughters, money, dreams and of course... Christmas. As the story goes, he is suppose to bring Christmas back with the rest of the stuff he took. But you see... Grinch doesn't really like this "reality" we are living in, so he doesn't bring back Christmas by morning. He's not going to bring it back any soon. But he's not that evil, no, no! He gives us something in change, altough it doesn't feel like Christmas. He gives us the chance to grow up a bit, and also the strenght to hold on to the hope we have left, he gives us  the chance to realize that you are one of the few anormal people in this infinit ocean of normality, and that's only because you are capable to love, more than you could have imagined. All of a sudden you realize that you are completely insane and crazy and GOSH IT FEELS GREAT!!!  You loved once so you are not normal, and one day, someday, you will love again... just someday.  But you are crazy and it's the best thing that could ever happen to you! Grinch is the one that makes you realize that, makes you grow up a bit...

The best thing we can do, is to run with high heels, or dirty converse in a pouring rain, running and chasing our dreams. No matter how dirty and wet our feet gets, you feel great and you love the smooth and cold feeling that rain's painting on your. 

I wish all a very Merry Christmas, and may all your wishes come true. * And don't let anything ruin your Christmas.

vineri, decembrie 19, 2008

About Nelutzu.

O mica recapitulare nu ar strica. Calculatorul meu acum cateva zile a facut (nu exagerez) "PUF" lasand in urma sunetului, un firicel de fum. Mi-am belit ochii la calculator crezand ca e o gluma proasta. Ecranul era "niegru", beculete nimic, doar un miros de plastic prajit flutura prin camera. Ma ridic... il scot din priza, il bag inapoi, si imi apropii degetul incet de butonul "power" si s-a auzit asa :"click"... Ma incrunt la el, mai apas odata, tot nimic, mai apas odata mai tare si tot asa de vreo 4 ori pana am crezut ca trec cu degetul prin el. "Minunatia" asta de calculator  nu se aprindea. Nici de'al dracu. Bun am lasat-o balta. Am apelat la planul B  care suna cam asa "Tell dad". Bon. Mi-am infipt picioarele in papucii de casa si i-am tarat pana jos, tinand cu dintii de optimismul meu fleoscait. Ajung in bucatarie.... "Tatiiiiii... a murit compu'" el: "si ce sa fac?". Moment in care m-am enervat de am crezut k imi pusca niste firicele in cap. Am urcat scarile tropaind de nervi si apoi m-am  asezat in fata calculatorului, pe covor si m-am uitat la el. Ma incruntam in speranta ca i se face frica si isi revine, ce e drept in camera inca mirosea a cauciuc prajit.... dar eu eram optimista. DA? Am sunat la urgente, l-am internat, iar dupa cateva ore am primit ingrozitoarea veste ca, compul meu, mike, nu se mai afla printre noi. M-am resemnat. Am tarit fara calculaator o saptamana. Credeam ca asa ceva nu se poate. Totusi avea tata compul lui, si am mai sta la ala. Dar asa, cu bun simt.  Acum!!! Mi-a venit noul calculator.E niegru, eu tot cred ca e fiul dracului. Al meu era alb si inocent. Asta... nici macar nu mormaie cum mormaia al meu, parca nici nu ar fi aprins, stau acuma de aproape 3 ore la el si inca nu s-a blocat, l-am rugat sa ma enerveze, feel free my friend, si nu vrea, ah si cd-player-ul funtioneaza suparator de bine. Ca sa scot sau sa bag un cd in comp trebuia sa apas de 2 ori cel putin pe "zah button" si daca nici asa nu mergea, dadeam restart. Era mai special. Si acuma daca apas pe Nelutzu mi-l scuipa una-doua.  Acuma e negru si e fiul dracului! parca nici nu ar fi. nu-l aud, e tacut. Am incercat sa ma apropii de el si nu vrea sa ne imprietenim. Nu stiu ce sa ma fac cu el. Pentru banii pe care i-am dat cred ca meritam si eu un mormait mai sanatos. I miss mike, but now i have Nelutzu. Pe Mike il aveam din clasa 1 , bineinteles in fiecare an il "upgradam". Medicul mi-a spus ca a facut un atac cerebral si ca i-a puscat o venisoara (Hai pe dracu! nici nu mi-as fi dat seama dupa fumul scos!!!). Trist... am donat cateva organe de ale lui, si urmeaza sa-i fac o slujba crestina. Era batran, dar ne-am iubit. 

Odihneasca-se in pace Mike. He was a great computer.  

Welcome Nelutu.