Fara haine

Ti-ai inchipuit vreodata ca stam amandoi goi unul in fata celuilalt? Eu da. Si sa ne privim in ochi, doar in ochi? Stii cum se nasc copii? Sunt goi si dechisi spre lume? Asa sa stam si noi. Sa incepem prin a ne da jos secretele. Ori ce ai de zis, spune-mi acum, azi in clipa asta si in secunda care urmeaza sa treaca, acum, inainde de a clipi inainte de a expira. Daca ai spune-le acum. Gandeste-te ca eu sunt luna, tu esti pamantul si esti singur, defapt suntem singuri, luna, adica eu, sunt un preot si tu pamant, credincios ce vii sa mi te spovedesti. Si cum suntem singuri nu ai ce sa-mi ascunzi. Secretul tau il voi sti doar eu si secretul tau va fi secretul meu. Eu ma voi dezbraca de secrete. SI ne vom accepta asa cu greseli si cu impliniri. Esti universul pentru luna si luna e universul pentru tine. Apoi... eu zic sa ne dam jos orgoliul.Tu ce zici? Stii se spune ca orgoliul este doar o alta varianta a egoismului. Intre noi 2 nu e loc de orgoliu. Am ocupat tot spatiu ce ne desparte pe tine si pe mine, pe pamant si pe luna, cu altceva mai dulce acrishor. Stii cum sunt bomboanele de lamaie? asa suntem si noi. :D Cum ar fi tequila fara sare si lamaie? Cum ar fi pomul fara radacina? Cum ar fi ploaia fara nori? Cum as fi eu fara caldura? Moarta. Arunca-ti orgoliul pentru ca suntem doar noi 2... Eu il tin intr-o cutiutza mica mica, inghiesuit acolo sa nu scape, pentru ca nu am nevoie de el cand sunt cu tine. Ah si s- facut atat de cald... eu zic totusi sa aruncam si trecutul. Ce conteaza ce am fost sau ce ai fost tu acum 10 luni?! Conteaza ce esti cand esti cu mine si ce am devenit eu cu tine. Poate odata, o sa stam la aceasi masa peste multi ani si ne vom putea spune fata in fata ce am invatzat unul de la altul. Poate, doar poate am lasat o dara de parfum in tine, o mica zgarietura, o pata mica, si poate candva un crater imens, de care te vei impiedica atunci cand eu voi ramane doar un fisier in calculatorul tau;;) Sunt sigura ca daca drumul acesta ar avea un sfarsit la capatul ei amandoi am invatza ceva unul de la altul;;) si daca nu, macar ramanem cu viata noastra perfecta pe care nu am apucat sa o avem, pe care eu mi-am inchipuit-o de atatea ori si ti-am povestit-o si tie. Si viata pe care am visat-o nu odata... Si stii ca am vb despre tot felu de maruntisuri. maruntisurile alea le-as pune intr-un castronel si l-as pune undeva bien, ascuns, si l-as parfuma cu parfumul tau, sa-mi dea senzatia k esti acolo intotdeauna. Si poate imi voi arunca si televizorul, pentru ca ceva mi-ar aminti de tine tot timpul. poate as trece pe muzica populara, male sau cel mai bine muzica clasica, ca din aceste categorii, nu avem melodii preferate. Eu zic sa dam (nu jos) pe fata toate sentimentele pentru a ramane complet goi. Stii sentimentele nu ti le poti controla, stiu ca incerci si incerci, si cred k ar trebui sa apreciez macar efortul, dar de ce sa ne ascundem dupa deget cand "ochii spun una si gura spune total altceva?". Stii bine ca si tie dupa o saptamana iti e macar pe jumate dor de mine pe cat imi e mie de tine, ca macar pentru o fractiune de secunda iti apar in minte atunci cand te plictisesti la ore, nu mai mult, o fractiune de secunda, ca ti se face drag de commenturile de pe hi5 de la profil, ca duamne sunt atat de amuzante si acuma daca ma uit mor de ras, ca nu iti place sa dormi singur, ca ti-ar placea sa stau cu tine cand esti bolnavior chiar daca sunt foarte pisaloaga si tu morocanos si irascinbil, ca ti-ar placea sa ma privesti dimineata in timp ce dorm, ca ti-ar placea sa te acopar sau sa ma acoperi cand ne descoperim in timpul noptii, ca ti-ar placea sa iti petreci fiecare duminica din viata ta cu mine, ca ziua ta ar fi mai urata fara un bip la 6.45 si fara un mesaj in timpul orelor, fara tampeniile pe care le fac, fara mine... Stii ca am ajuns undeva unde nimeni nu a mai ajuns si tu la fel, ca nu sunt o floare pe care poti sa o smulgi cu usurinta cand ai chef, ca orice ai face vei pastra listuta aia cu "ce imi place sa imi faci" pe care ti-am scris-o intr-o marti la ora de bio;;). Si stii foarte bine ca fara mine nu ai fi ceea ce esti acuma. Si ncii eu nu as fi fara tine;)) Asa ca nu e nevoie sa-mi spui nimic, pentru ca stiu, stiu astea si multe altele.
Si acum ca suntem goi, fara secrete, orgolii, trecut si cu sentimentele pe fata, trebuie sa intelegem ca iubirea presupune a accepta pe cineva asa cum e el cu trecut secrete, orgolii si defecte. Si stii daca ne-am intalni peste ani de zile, si am povestei ce am invatat unul de la celalalt primul lucru care mi-ar veni in minte ar fi:" corect e complet si nu complect"...

Nemernicul de timp

Timpul nu se scurge in favoarea noastra. Timpul pe care il avem egoist si perfid, te face sa crezi k ai destul timp pentru toate si ca nu are rost sa garbesti lucrurile... dar ajungi intr-un punct cand vezi ca tot ce iti este drag iti este luat inainte de vreme si nimeni, dar nimeni nu te anuntza din timp. Astfel, continui sa crezi k timpul il controlezi tu. Clipele frumoase trec atat de repede si " Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii , in timp de nenorocire", si chiar asa e. Nu stiu cand va veni ceva sau cineva sa te traga de maneca si pana cand eu as apuca sa ma intorc speriata sa nu mai fie nici urma de tine. Poate va trebui sa incerc sa ma culeg intai pe mine si apoi sa fug in cautarea ta... sau poate cel mai bine ar fi sa fug in cautarea ta asa in bucatele mici cum voi fi, caci oricum voi ajunge doar niste bucatele de fericire, asa cum e si sarea in bucate si eu voi fi fericire in bucate. Timpul imi joaca feste si e mereu imprevizibil. M-as intreba de ce atunci cand rad, si pot sa zambesc fara sa imi zica cineva din interiorul meu sa fac asta, timpul trece atat de repede si reuseste sa ma izbeasca de amarul lumii cat ai zice tic-tac? As vrea sa cred k si tu ai opri timpul pentru noi si ca noi ne-am lupta cu morile de vand doar ca timpul sa nu treaca. Momentul in care... ajungi sa te indragostesti, mi-e greu s-o zic pentru ca suna siropos, iti asumi o responsabilitate, RAspunzi ed sentimentele tale si iei in carca si despartirea care poate ne pandeste. Nu putem fugi de timp, dar oare de despartiri? Si la urma urmei de ce ne deranjeaza atat de tare? de ce ma deranjeaza pe mine atat de tare? Poate pentru ca orice relatie esuata, reprezinta un esec, mai pe romaneste ..."am facut-o de oaie". Dupa un "esec' incepi si te intrebi cand a sarit surubul de la loc? cauti si cauti, ajungi sa dai vina pe tine, dupa o vreme dai vina pe el, si la urma urmei singurul vinovat si incriminat ar trebui sa fie timpul. Nu el si nici ea. Timpul merita incatusat si aruncat in penitentiarul de maxima siguranta Jilava! Timpul nu ne omoara doar pe noi, ne omoara relatiile, micile bucurii, fericirea pe care o ai cand vezi ca cel de langa tine intelege de ce esti tu fericit si k asta il face pe el special. M-am gandit la diverse variante: Timpul ar trebui spanzurat, sau aruncat intr-o camera cu gaze toxice, sau cel mai bine pus pe un scaun electric. Asa scapam de el odaata si pentru totdeauna. Timpul nu are nici culoare nici miros, nici forma si nici macar nu vorbeste; ma scoate din minti ideea ca timpul un "ceva" atat de neutru si practic inexistent mi te va lua odata si eu nu voi purtea face nimic altceva decat sa raman cu mana intinsa si sa incerc sa te prind.
Avem noi oameni o manie de a masura totul. Totul, absolut totul. Eu...nu imi masor saruturile, imbratisarile atingerile, zambetele, rasul, privirile pe care ni le schimbam cu atat subinteles, larimile pe care le mai scap din cand in cand, dezamagirile de care inca nu am dat si nici nu imi doresc si nici macar respiratia nu ti-o masor. Nimic. Dar masor timpul... timpul pe careil petrecem impreuna. Si nu exista calendar pentru iubiri."A iubi atat cat poti este egal cu a iubi pana nu mai poti".

Nu vreau sa se termine...

Amintire fara termen de garantie

Era vara anului 2006 cand s-a intamplat...
Am avut cred, norocul de a nu fi hartuita la gradinita de baieteii prehormonizati, sunt fericita ca am scapat de ridicatul fustitelor si de tentativele de "sarut" din acea perioada, altfel cred k as fi fost profund marcata. Acea perioada in care credeam k copii sunt adusi de miraculoasa barza, a trecut fara tulburari ale linistii mele psihice si emotionale, spre deosebire de alte fete care au fost pupate in gradinita de baietei ciudati sau care mai grav au fost pipaite... cah!
In vara lui 2006 aveam deja 14 ani si nu stiu din ce cauza, s-ar putea sa fi fost din cauza exploziei hormonale, dar aveam sete nebuna de "primul sarut". Disperarea a dus la situatii extreme... oricum in zilele astea chiara daca nu recunosc, o gramada de fete incearca primul sarut cu... incheietura maini. Si da, recunosc asta am facut si eu; intr-o zi, cand am venit de la scoala unde am aflat cu stupoooooooooaaaaaaaaaaaaaare k mai mult de jumatate din clasa a facut acest pas am zis "Domne' asa nu se mai poate", initial as fi vrut sa sarut si eu doar pentru ca toate celelalte au trecut deja prin asta, si imi era o jena teribila de a recunoaste ca eu... nu am avut parte de primul sarut.Si ca sa va fac sa intelegeti totusi cat eram eu de disperata, trebuie sa va spun ca am ajuns sa dau si search pe google doar pentru a afla...tehnici(dacase pot numi asa) si pe parcurs cum tot citeam si tot citeam ma mai izbeam si de poze bizare care nu afceau altceva decat sa ma ingrozeasca, si pe langa asta mi-am si inebunit prietenele cu o groaza de intrebari. Si cand aveau loc in clasa conferinte de genul acesta eu incercam sa nu ma implic si sa stau departe de cercul cu pricina pentru ca in cazul in care as fi fost intrebata de ceva anume eu as fi raspuns: "pai...eu nu stiu sa sarut, decat incheietura mainii"..sa fim seriosi, tinea de reputatia mea din genrala sa tac si sa las o dara de mister ;;) Intre timp m-am linistit... pana cand a venit vara si ...
Era majoratul lu' anki... si printre invitati s-a numarat si varul ei. Eram pe strand, la casuta si urma sa mergem in Soho. Inainte de a pleca de la casuta, am mai schimbat eu cu acest var cateva priviri mai cu scatei, dar nimic mai mult. Odata ajunsi acolo, am inceput sa dansam (ca totomul normal). Intr-un final corpurile noastre saltarete s-au apropiat si... s-au apropiat mult... si simteam fluturasi in stomac:D Stiam k acuma nu mai scap si nu stiam ce sa fac sa ma intristez sau sa ma bucur(oricum era prea tarziu sa mai judec). Stiam ca se va intampla, dar nu staim cand... si se facuse ora 2... si eu tot asteptam :-w si... asteptam... apoi... asteptam:-w si tot nimic! M-am uitat la prodi... cu o privire care zicea "Asta ce face? Nu se prinde?" Fiind o pritena buan cel mai bun lucru la care s-a gandit ea a fost sa scape de subtilitati, ca doar suntem mari si nu ne mai prostim:-j si a aparut langa noi cu 2 gume de mestecat in palma puse una langa alta, si erau 2!!!! Nici nu stiam ce sa fac: sa rad pentru ca era funny, sau sa intru in pamant de rusine pentru ca era si penibil in acelasi timp. Trecand peste toate astea nu mi-a mai pasat pentru ca oricum era tarziu si eram sigura ca nu avea ce sa se intample in seara aia: ori eu eram prea natafleata ori el prea blegutz. Apoi am zis :"mah eu nu ma las, e bun, si eu vreau sa-l sarut" si ma intorc la anki si ii zic din priviri"asta ce tot face?", moment i n care Anki l-a tras la o parte si "nu stiu" ei ce-au vorbit, dar cert e ca am fost intoarsa brusc si m-am trezit sarutandu-ma cu el! :O:O Simteam cum imi iau zborul, cum fluturii turba la mine in stomac, cum inima a luat-o razna si pulsul mi-a crescut considerabil si apoi ... m-am trezit cu un blitz in ochi. Da... cineva a fost atat de ... "pe faza" incat sa ne faca o poza(multumim Hansi:*:*) Poza, pe care si aucm o am in comp, si o sa o am intotdeauna...e o amintire fara termen de garantie:D Apoi catevasaptamani la rand, daca inchideam ochii, puteam sa simt ce am simtit in seara aia, puteam sa simt mirosul aftershave-ului pe care el l-a folosit, puteam sa simt respiratia lui la mine pe obraz... si Ghiciti ce?! Si azi sarut aceleasi buze pe care le-am sarutat pentru prima oara acum 2 ani.,, si nu-mi pare rau. Aceleasi buze de care nu m-as dezlipi niciodata, As putea sa-mi petrec asa toata ziua lipita de tine, asa cum si tie iti place cand am buzele reci, la fel imi palce si mie cand ale tale sunt fierbinti. Si mor dupa clipa in care amandoi inchidem ochi... Si tanjesc dupa curiozitatea :"Oare cine deschide primul ochii?", si imi place cand imi ti capul in mana cand ma saruti... si trebuie sa recunosc ca imi place la fel de mult si atunci cand ne prostim si te tragi...
Si daca as sti ca ar fi sa pleci, te-as trage de mana pentru inca o imbratisare, inca un sarut si ti-as sopti la ureche... sa mai ramai pentru inca, si inca si inca un sarut....

Dimineata din viitor

Deocamdata diminetile mele sunt foarte banale. Urate de adreptul. Pe mine ma trezeste telefonul pe care il aman de vreo 3 ori, apoi dau un bip sa trezesc leul. Apoi imi bag piciorusele in papucii se casa si cobor pe scari, ma mai impiedic de vreo 3 ori:-j (prodi m-a intrebat in week-end cand a venit pe la mine : "Tu poti sa urci pe scari cu orice papuci?" :)) ) apoi ajung in baie unde imi loveste retina fata mea de zombi. incerc sa nu ma privesc cat timp ma spal pe dinti dupa ma spal pe fata ca pisica, nu ma incanta apa rece de dimineata, cu atat mai putzin daca ea trebuie sa imi atinga fata...cah apoi imi fac ritualul ed recapatare a fetei mele sa zicem"normale", ma imbrac si plec. MAi sec de atat nu se poate. Nu cred k exista seara si dimineata in care sa nu ma gandesc cum as vrea sa ma culc si sa ma trezesc. Importanta e dimineata. Si dimineata la care e visez zilnic arata cam asa: Vreau sa nu inchid ochii singura si nu vreau sa fiu imbratisata doar de plapuma rece pe care trebuie sa o incalzesc cu trupusorul meu rece. As vrea sa ma trezesc in asternuturi albe. Oricat de "la moda" ar fi sa ai asternuturi colorate, pe mine nu ma mai farmeca deloc. Si as vrea sa fie un geam descis pe unde sa bata soarele. Sa bata peste pat, peste noi 2. Sa fiu doar in camasa ta si sa stai cu mana peste mine, sa fie racoare, sa te trezesti tu inaintea mea si sa ma privesti in timp ce dorm, sa imi mangai mana si sa imi saruti umarul gol, vreau sa mi se faca pielea de gaina si sa ma trezesti cu un sarut, sa fiu ciufulita si sa-ti placa, apoi sa stam putzin asa, asa imbratisati si sa taci...schhh sa nu zici nimic si sa ne privim doar. Apoi vreau sa mergem in bucatarie si in racoarea din casa sa nu imi fie frig, vreau sa fi ca un calorifer chiar daca si tie ti-e frigutz ;)) apoi sa pregatim micul dejun impreuna. SA pregatim micul dejun privindu-ne si dorindu-ne cu disperare sa ne sarutam. Si mi-am imaginat de sute de ori cum treci pe la spatele meu sa pui ceva inapoi in frigider si sa ma pupi pe umar sau sa ma imbratisezi pe la spate si sa espiri la mine pe gat in timp ce eu ma concentrez sa termin de pregatit micul dejun. Apoi m-am gandit ca ar fi frumos sa luam micul dejun pe terasa mare si sa-ti sorbi din ceai in timp ce ma admiri pe mine sorbindu-mi din cafea. SI avand in vedere ca ar fi devreme am putea sa stam la tv amandoi sa gasim un film interesant sau nu doar ca un pretext de a ne tine in brate si de a ma droga cu miroul tau si tu sa te bucuri de pielea mea catifelata. Si m-am gandit ca ar fi atat de frumos sa ma mangai cu o petala de lalea alba :D Sa stam acolo toata ziua... Si sa facem asa fel incat toata ziua sa fie dimineata. As prefera sa fie dimineata asa. Nu asa cruda si oaraba cum e acuma. Poate diminetile astea identice si morocanoase sunt doar un preludiu pentru ceea e ma asteapta. :D Sunt sigura ca la un momentdat ma voi trezi asa si dimineata nu va mai fi un chin ci o placere care nu as vrea sa se termine, as vrea ca seara sa ma culc doar pentru a ma trezi dimineata cu tine.

Un alt viciu... Un alt drog... Lenor

"In fiecare noapte te scot din inima mea, si in fiecare dimineata te gasesc acolo la loc"

Chiar daca nu mi-e frig, folosesc asta ca pe un pretext pentru a ma cuibari la tine in brate. Dar cam vine vara si nu stiu ce ma voi face. Sambata si duminica zboara pe langa mine foarte repede. Si azi am stat de la 3 jumate pana la 9 impreuna;asta inseamna5 ore jumate.Iti vine sa crezi. Si mi se parea ca am stat doar 3 ore.
Presupun ca nu ai voie sa abuzezi de fericire. Totul se plateste si e scump. Cand esti indragostit cu adevarat, cand simti durere si placere in acelasi timp, cand te ia cu ameteala dar tot mai poti sa umbli drept, acele de la ceas se invart mai repede, si apoi cand nu simt caldura si mirosul de Lenor(acum am ce mirosi cateva zile) trece atat de greu... Si-o fi batand joc de mine de noi toti timpul. E asa urat totusi ca ziua de luni incepe in laboratorul de fizica unde parca retraiesc revelionul, ca m-am gasit eu demult sa ma asez exact unde bate dimineata soarele si de unde pot vedea perfect podul, dar nu asta e nasol. Nasol e ca nu ma simt prea bine, nasol e ca stau asa o spatamana si apoi in week-end, ajung la vorbele multora dar mai ales ale oanei B., cum ca singurul si cel mai important lucru e sa fi fericit si sa simti ce e iubirea. :) Am cam dat-o pe latura romantica:-j dar asa e. Asta am simtit si azi dupa 5 ore de plimbareala, acuma ma simt asa plouata, pentru ca maine e luni si scoala, diru, profa de fizica si inca cativa reusesc sa imi spele creierul si sa ma conecteze lapriza unde functionez ca un robotel, sau ca un prajitor de paine, apoi in alea 10 minute de pauza, imi beau cafeluta si incerc sa imi iau zborul(nu sarind de la etaj fiti far grija), sa imi creez singura sentimentul pe care il simt atunci cand sunt cu tine. :) Dar nu pot singura. Si asa o tin o saptamana. Mi-e greu sa ma concentrez, si sa nu ma simt singurica, ma mai droghez cu cola dar neah....:-j
Presupun ca ar trebui sa fiu fericita daca reusesc sa fac ceva bine la scoala, daca reusesc sa nu iau note mici la fizica si daca iau plusuri la chimie, daca sunt laudata. Dar fericirea acea trece foarte repede. Nu tine mai mult de cateva clipiri si un zambet, hai o ora-doua; dar doar atat. Si apoi, revin si incerc sa-mi creez starea din week-end-uri, si ma intreb , hotarata sa rad, regatita sa plang "Ce ma face defapt fericita?", o cifra scrisa in catalog care nu valoreaza nimic, sau ceea ce sunt cand sunt cu tine? Poate nu e bine ce se intampla... Dar nu as vrea sa se termine, macar asa am pentru ce trai, pentru week-end-urile pentrecute impreuna, pentru clipa in care ma saruti in statia de taxi, pentru ceaiul din Time, care nu ar avea acelasi gust fara tine, pentru plimbarile pe mal, duminica cand e mai aglomerat :)), . Nu am de gand sa dau drumul unui "ceva" ce "multi cauta si putzini gasesc(S.) sau a ceva ce "nu toti au"(s.). Si nu e vina mea k am gasit asta la 16 ani; 15 chiar. A aparut, si as fi proasta sa resping ceea ce stiu ca nu voi mai gasi. Si acum ma duc sa ma culc, ca tu te-ai culcat de la 11 si eu am stat sa scriu. DAr nu inainte de a ma droga cu putzin Lenor din bluza ta :>

Sunt actrita...

Sunt elev de profesie. Ma intitulez Macbeth. Macbeth in varianta feminina, cu putzin gloss, mascara si ceva pudra pentru a da culoare obrajilor. Am o groaza de personaje preferate...Mi-ar fi imposibil sa aleg doar una. Scena pre care joc e foarte mare, nu exista cuvant atat de mare pentru "mare". E mai ceva ca Wembley sau Allianz Arena... deci chiar e mare. Actori nu participa la vreun casting pentru ca sunt prea multi si sunt toti atat de buni asa k toti ajung sa se fataie pe scena. Rolul principal il am desigur, eu. Spectatori sunt toti. Fiecare e un spectator solitar privindu-i pe ceilalti. Actorii sunt in acelasi timp si spectatori. Piesa nu are un inceput exact dar se joaca pana in ziua de azi. Am devenit actrita in anul 1992, dar mi-am descoperit vocatia doar acum cateva luni. Pe parcursul carierei mele am invatat urmatoarele:
1. Prima si cea mai importanta regula : Orice s-ar intampla spectacolul continua.
2. Nu invata scenariul,pentru ca nu exista.Nu exagera prea mult, ai putea sa pari ridicol. Cand nu ai scenariul, faci totul spontan si improvizezi. De exemplu cand esti rugat sa faci ceva , o favoare, de catre o persoana pe care nu o agreezi si defapt nici ea la randul ei nu te agreaza, nu ii spune replici cunoscute, nu te va crede in veci; imporvizeaza.
3. Niciodata nu te impiedici si nu cazi la pamant. Esti doar foarte aproape de a atinge pamantul.(cineva m-a invatzat asta) Ca sa-ti fie mai usor...:-? gandeste-te ca faci echilibristica si ca stai pe un picior, esti gata sa cazi, dar nu cazi, chiar daca te mai desparte doar un singur fir de par de pamant, nu cazi, esti doar la limita.
4. Nu exista pauza publicitara. Daca crezi k dupa ce faci o greseala cineva din regie va baga o pauza publicitara cat sa-ti revii, te inseli amarnic prietene. Nimeni nu se va opri pentru nenorocirea ta. Tu ai de ales ori ramai prabusit si publicul va rade de tine si poate la sfarsit vor arunca cu rosii dupa tine, sau continui sa joci asa cum ai facut-o si pana acuma fara a arata publicului ca tu ai probleme, pentru ca ei sunt acolo doar sa-ti vada piesa, nu sunt curiosi de problemele ce te framanta, si astfel la sfarsitul piesei vei fi intampinat cu aplauze al caror sunet ti se va intiparii in urechi si o vei auzi ca un ecou chiar si cand vei zace in pamant.
5. Nu fi tu cu oricine. Ca fiecare actor, trebuie sa ne adaptam personajului, sa intram in pielea acestuia. Ti-ai inchipuit vreodata cum ar fi ca toti sa stie cum esti tu defapt? ca in ochii tuturor sa fii aceeasi? Ar fi un dezastru. Nu sunt proasta si stiu cum trebuie sa-l abordez pe fiecare. Stiu ca desi cineva ma face fitzoasa si incapatanata si fraiera, sau cu nasul pe sus, nu trebuie sa fiu rea. Daca persoana respectiva vorbeste cu mine eu ii zambesc frumos si ii raspund politicos(asta pana nu se umple paharul). De ce sa stie ea defapt ca nici eu nu am o parere prea buan despre ea? daca am fi sinceri totalmente cu toti ne-am face rau cu mana noastra. Trebuie sa ne alternam mastiel in functie de situatie.
6. Unde, cand, si ami ales cum... E necesar ca in aceasta profesie sa stii unde e oportun sa spui ceva si unde nu e. Nu poti vorbi tacataca incontinu indiferent unde te-ai afla in scena. Mai important decat "UNDE" e "CAND"; sunt momente cand trebuie sa vorbesti, sa itit sustii parerea, si sa nu te lasi calcat in picioare, sa zici ceea ce gandesti fara a te abtine si cand e mai bine sa taci (vorba aia..."daca taceai, filozof ramaneai") si e foarte importanta sa gandesti nu de 2 ori ci de 3 ori inainte sa-ti deschizi gura. "CUM" e o ramura foarte complexa, avand in vedere ca dupa '89 ne-am gastigat dreptul la libera exprimare, putem spune tot ce vrem si cum vrem. DAr nu cred k ar fi indicat sa vorbesti cu profesorul cum vorbesti cu prietenii tai, sau sa vorbesti cu prietenii asa cum vorbesti cu directorul scolii. Poate cel mai bine e sa fim amabili, politicosi pana nu ne sare tzandara, k doar suntem oameni si noi ce dracu... dar pana atunci trebuie sa vorbim nu cum ne taie capul, cel putzin nu cu oricine.Putem sa vorbim cum dorim, dar cu conditia sa ne asumam riscurile.
7. Piesa nu se termina niciodata, tu, ca actor fiind, mori, dar cortina nu se lasa, si ar trebui sa fi nemuritor ca sa poti vedea toata piesa, pana acum multi au incercat si au murit incercand, in loc sa se bucure de viata, au fost prea preocupati de "vizionarea" piesei; asta pentru ca nu stiau ca defapt ei fac toata piesa. Cortina nu se va lasa niciodata. Cred k suntem prea saraci pentru a ne achizitona o cortina, si foarte bine asa inelegm ca spectacolul continua chiar daca actorii vin si pleaca. Unii lasa ceva in urma lor de care ceilalti actori isi vor aminti cu drag, alti sunt doar consumatori de oxigen...Dar piesa nu se termina niciodata. Si ar fi bine ca atunci cand iti vine randul sa iesi din scena sa o faci printre mii de aplauze.
Acum stiu, crezi ca sunt perfida si insinioasa dar nu sunt. Inteleg doar ca nu poti fi sincer cu toti, si nu toti merita sinceritatea ta.

Ploaia, teoria suedezilor, si inca ceva

Imi place ploaia. Sunt una din putzine persoane care nu se sfiesc sa iasa in ploiae si nu fac "caaaahhh" cand privesc pe geam si vad griul dulce si ploaia ce isi loveste picaturile cu salbaticie de asfaltul. Cel mai mult imi place cand e noapte. In fata casei am un bec ( defapt e un stalp cu un felinar). Cand ploaua noaptea, pot vedea picaturile cum se prabusesc ca nebunele pe asfalt si acum cand florile din pomi isi pierd petalele, ploaia le spala frumuselca mai apoi sa fie maturate de vand sau de animalele de oameni. Imi mai place sa dorm cand ploua pentru ca nu prea stiu din ce motiv(casa e izolata termic si toate cele), aud ploaia prin pereti. Si e atat de linistitor... Daca am noroc si ploua toata noaptea, dimineata ma simt asa pufoasa si caldutza pe dinauntru, dimineata imi place sa imi lipesc nasul de geam si sa se faca urma de la respiratia mea
ravasita de somn. Cea mai buna bautura pe ploaie este ceaiul.Punct. Eu nu pot sa beau cola, cafea sau orice altceva cand ploua. Nu pot... Punct. Si daca nu sunteti un admirator al ploii sigur nu ati observat cum in balti se intercaleaza sunte de cerculete cercuri care sunt mai perfecte decat cele pe care le facem cu compasul la mate(cah) si ce drgutz se intercaleaza una in cealalta si defapt formeaza un tablou neutru cu linii si sentimente.
Asa... Divina alarma "Sunbeamz" suna intr-o veselie la ora 8.35. ma ridic, afara ploua(perfect) Ah... si ceea ce e foarteeeeeeeeee important e ca imi place ploaia doar daca sunt pregatita psihic pentru a ma bucura de ploaie. Azi nu eram prea pregatita. M-am tarat pe scari pana in baie unde mi-am facut ritualul, apoi urma etapa "What to wear?" noa bon pe peste asta am sarit si am aruncat ceva pe mine. Etapa "make-up" am parcurs-o asa sa nu fiu zombi si l-am sunat pe tata care a zis sa fiu in 5 minute la coltz. Ajung la Hotel Parc unde trebuia sa-i asteptam impreuna cu profa de engleza pe suedezi iesind din hotel. Dupa ce am stat 30 de minute in ploaie s-au gandit sa apara. Aveam umbrela dar daca as folosi-o unde ar mai fi farmecul ploii?
I-am dus sa vada CNMN. Si pentru ca era ATAT de devreme mi-am luat cafeaua :D si m-am intalnit cu cativa colegi care mi-au zis de ce am scapat: de iesit la tabala la mate ^:)^ si de ascultat la fizica :D ^:)^ . Le-am facut turul scolii, dupa care una mica si neagra vine si incepe sa-mi puna intrebari. Si pana la un mom dat intrebarile erau normale. M-au intrebat daca avem sala de sport, daca afcem sport, daca avem dusuri(am zis k avem... ca doar aveam 2 :)) ) apoi le-am explicat ca desi facem sport, dusurile nu le folosim pentru ca nu depunem un asemea efort in cat sa ne treaca toate apele. Cand am auzit urmatoarea intrebare, mi-a venit sa ma bag in pamant :"So..you don't like to take showers?" si eu nu am stiut ce sa raspund... si m-am cam ba;bait si le-am spus k nopi, romanai facem dush.TOTI facem dush... :| Trageti concluzii :)
Apoi i-am mai dus si la ciky, unde lucrurile s-au desfasurat fara nici o problema. Dupaaaa am mai facut diverse lucruri pe care nu am chef sa le pov acuma :)) Esential e ca nu se stiu descurca. Singurul avantaj de a fi roman e ca oriunde ne-am duce, sti sa te descurci! Asa s-a facut ca am stat cu suedezii pana pe la 7 :) Ah da si maine mergem cu ei in munti ;;)weeee\:D/
Revelatia zilei consta in urmatorul lucru: Sa te simti singur e un sentiment, care pe mine ma copleseste rar dar profund, si nu consta in a nu avea pe cineva langa tine, ci tocmai in a avea o mare de lume in jurul tau dar sa nu fie acea faptura care sa te faca sa te simti bine. Azi dupa ce am ajuns acasa, am stat putzin si eram obosita. Apoi m-am pus la comp si m-am simtit singura. Si nu eram singura:-?? vorbeam cu lumea pe mess si ai mei erau jos, deci nu e vorba de o singuratate fizica. Singuratatea se manifesta pe plan psihic. Si imi lipsea ceva azi. Si imi cam lipseste si acum. Si urmeaza sa ma pun in pat unde e putzin cam rece si va trebui sa-mi incalzesc locshorul singura. asa cum fac de 16 ani peste o saptamana, incoace. Sper ca nu pentru mult timp... :)

let's all make sacrifices...

Azi am adormit. M-am trezit la 7 si 20, cand tata intra cu spuma pe fata(se barbierea) si imi zice :" Ingrid trezeste-te ca e si 20" moment in care am sarit ca disperata din pat si nu stiam de unde sa ma adun. Cateodata timpul imi joaca feste. Credeam k e imposibil sa fiu gata de scoala in 15 minute dar, ca sa vezi miracles happen! Aseara m-am pus sa invat la info ca cica aveam test. MA rog era defapt o toceala a algoritmilor care oricum nu prea ajuta. Am incercat cu greu sa invatz pana nu a intrat profa de ormna ape mine sa-mi zica sa scriu eseul pentru festivalul lecturii. Am zis ca il scriu dupa ce termin de invatzat la info. Toate bune si frumoase pana nu imi spune ca eseul trebuie sa fie de 4 pagini. AM zis nu-l scriu nu am cand, si nici macar nu aveam inspiratie. Intr-un final am zis mama dracu' ma pun sa scriu. Si am scris o pagina cu usurinta apoi inspiratia s-a evaporat apoi dupa o scurta conversatie cu S. m-a traznit inspiratia.;;) Si am scris si incet constiinta mea s-a linistit si nu am mai auzit cum imi striga in cap "INGRID, INVATA LA INFO!!!!!!!" ce bine ;;) si am scris si am scris pana dormeam pe mine. s-a facut 12 jumate si veioza e pe birou inca era aprinsa si nu doar eu eram chinuita l-am chinuit si pe S. care murea de somn avand in vedere ca...era tarziu :-j :P >:) si intr-un final am terminat si am zis k i-l trimit la profa intru pe mail.yahoo si il trimit dupa constat cu stupoare k nu l-am trimis la profa ci la o alta cami:-? frumos... Api l-am mai trimis odata. dar la naiba!!! nu se trimitea am incercat de 3 ori... a 4-a oara am reusit si am zis ca nu mai rezist si m-am pus in pat... m-am demachiat cu becul stins, m-am facut cu crema in intuneric. si am adormit in 2 timp si 3 miscari. SI am dormit... am dormit putzin cam mult. In fine in cele din urma ajunsa la scoala cu o fata de cearsaf. Prima ora am avut sport..nicio grija apoi, am avut romana unde am dormit pe mine si disperam dupa o cafea. Si spre fericirea mea am scapat si de minunatul test de la info.
Deci pentru a face ceva minunat trebuie sa suporti nesomnul, graba de dimineata, si somul din timpul orelor. Si acum mor de somn si nu as vrea sa mai beau o cafea de frica ca dau in SF sau boala vacii cofeneizate:))

Zeita "vreau aia, ...vreau aialalta ....si cealalta..." :D

Se zice ca sunt pretentioasa. "Nu imi place asa, vreau asa, vreau din aialalta, vreau de acolo, vreau din cealalta, nu asa, prefer asa...". Intr-o seara mi-a dat S. paste de la ceva ..."horoscop" sa zicem, defapt era "un ceva" care evidentia defectele unui taur in cele mai macabre si sarcastice metode posibile. Orice calitate(defectele pe care le consider calitati) erau ironizate intr-un hal fara de hal. Dar cum sunt un om cu mult simt al umorului am ras. Apoi mai citesc putzin si inca putzin si ma trezesc cu ceva de genul : "Este zeita"vreau aia, vreau aialalta...si cealalta ". LA inceput mi se parea o exagerare apoi, am realizat cat de des spun intr-o zi "VREAU". cred k de cel putzin 100 de ori si asta fara exagerare. Si nu imi vine sa cdred cat de egoista pot sa fiu fara sa vreau, si cat de des zic "eu" intr-o singura zi.
Dimineata la semafor exista un domn, care are ambele picioare amputate si vinde ziare o gramada. De multe ori am pune tata sa cobor si sa cumpar ceva si la inceput mi se parea atat de jenant. Imi venmea sa intr-un in pamant de rusine. Dar dupa mi se parea atat de firesc. Sta intr-un scaun cu rotile si vine de dimineata de pe la 7 si pleaca dupa ce vin eu de la scoala acolo isi petrece toata ziua. Toata ziua trec pe lanag el oameni care umbla, copii care fug, rad si zambesc, si singurul lucru pe care poate sa-l faca este sa se uite la ei cu ochii aceia albastii, un albastru atat de...apos, cred k sunt cei mai tristi ochi pe are i-am vazut de cand ma stiu, si sa forteze un zambet care doare. Sunt sigura ca ar vrea sa se plimbe ca noi toti, noi care nu apreciem ce ne este dat decat atunci cand ni se ia. Se mai intampal sa nu iau dimineata. dar daca oprim cu masina in dreptul lui...ii zambesc, ca atata pot face eu, si de obicei imi zambeste un zambet atat de fortzat... cand zambeste parca deschide o poarta ruginita de trecerea vremii. CAnd vin de la scoala, e tot acolo. si mai cumpar un ziar, si nu oricum... Cu 2-3 lei cateodata si cand da sa scoata bani, sa-mi dea rest...ii zambesc din nou si spun "nu e nevoie" si imi multumeste.
Merh ami departe ajung in Piata Avram Iancu. Acolo este un Economat. Pentru nestiutori si pentru cei care sunt naivi si cu capul in nori, un economat este un "magazin" de alimente unde acum, vin batrani, oameni in varsta, si primesc mancare foarte ieftina. Si nu primesc bunatati si delicatese :-j primesc lapte, faina, oua, ulei etc. Si eu care sunt destul de mofturoasa mai comentez de manacarea pe acre o face mama... Si ma simt atat de egoista atunci cand in fiecare sambata ma duc si imi iau haine si ma mai si bosumflu cand mama refuza sa-mi dea bani pentru niste pantofi pe care i-as purta poate doar o data si apoi i-as pune la conservare... Eu care fac atatea mofturi la haine si la culori si cate si mai cate... Alti nu au nici pe jumate cat am eu. Si nu imi convine. Vreau ca si cel care vinde ziare la intersectia din apropiere sa isi petreaca sarbatorile asa cum mi le petrec eu, sa manance bunatatile de care multumesc lui Dumnezeu am parte, sau poate sa faca in fiecare seara cate un dush cald, sa poate sa se uite la un meci de fotbal asa cum fac toti barbatii, sa isi petreaca batranetea asa cum trebuie, fericit, nu pe strazi cu ziare in mana si mai mult decat atat sa poate sa mearga...
De azi incepand voi trage cate o liniutza pentru fiecare "vreau" si pentru fiecare "eu"(spus in mod egoist).
Voi incerca sa-mi controlez egoismul

Zgomot...

As vrea mai mult ca orice sa nu se mai faca zgomot. Sa nu isi mai miste lumea buzele si defapt sa nu spuna mai nimic. Sa nu-mi mai spui de diagonale principale, secundare, teoreme si nimic altceva. Sa nu-mi mai spui ca nu sunt ca ei si sa nu-mi mai spui ce sa gandesc. Nu vreau sa ma ratesc in ganduri, si idei ca intr-o padure neagra plina cu smoala fierbinte. Nu vreau sa ma inec in apa fierbinte sau in apa inghetata unde sa simt cutite ce ma lovesc de peste tot... dar totusi de niciunde. Daca oricum nu te pot asculta sau intelege , de ce mai vorbesti?! Cand imi vorbesti de teoreme mi-e imi zboara gandul la total altceva, sau cand imi zici de diagonale de toate feluri, chiar crezi ca eu sunt atenta? Nu sunt. litere, silabe, cuvinte, propozitii... NU intelegi?! Chiar nu imi spui nimic.
Stiu ca nu sunt geniu, stiu, nu e nevoie sa-mi repeti in fiecare ora, chiar nu sunt atat de batuta in cap incat sa nu inteleg ca tu ma vrei ca ei, defapt ne vrei pe toti niste zei umili. Ei bine zeii nu sunt umili. Ai asa o dorinta de a ma controla, imi tai aripi de puf din care curg vise albe care mai apoi la contactul cu realitatea spinoasa se transforma in vise sangerii...sange amestecat parca intr-un mixer cu smoala. Si oricand te plictisesti, "ne izbesti niste palme" de nu stim ce ne-a lovit. Apoi faci ce stii mai bine... incepi si vorbesti, si vorbesti, si vorbesti si iar vorbesti si NU MAI TACI SI SIMT CUM IMI IES DIN MINTI!!!MINUTARUL NU SE MAI MISCA SI TOTUL SE INVARTE IN JURUL MEU SI ZGOMOTUL NU CONTENESTE A MA ZAGRIA PE CREIER!!!!
...
Poate doar poate, as vrea ca macar odata cuvintele sa se picure ca roua diminetiide pe un fir de iarba.
Cand chiar simt ca nu mai pot face fata zgomotului, stii la ce ma gandesc!? Ca pasesc cu picioarele desculte pe o iarba curata, umeda de lacrimi ale diminetii, printre perdele de fluturi, fluturi ce se prind in parul usor neglijat, ca flori sidefate imi mangaie umarul dezgolit, ca sunt cuprinsa de un rece, un rece care sa ma umple pe dinauntru de caldura pura, ca imi bate vantul peste fata si ca soarele imi usuca stopii de apa de pe umar. La asta ma gandesc. Nu la matrici, diagonale secundare principale, teoreme, vectori, forte si alte tampenii "cosmo-galactice".
Tu stii ce spui?! Crezi ca imi face placere sa te ascult? Nu, nu imi face.
Si acuma am info si nu imi spune profa nimic. Chiar nu ma gandesc la "tablouri bidimensionale"... Din nou nu pot face nimic altceva decat sa las timpul sa-si faca datoria...
HAVE A NICE AND LOVELY DAY :)