Zgomot...

As vrea mai mult ca orice sa nu se mai faca zgomot. Sa nu isi mai miste lumea buzele si defapt sa nu spuna mai nimic. Sa nu-mi mai spui de diagonale principale, secundare, teoreme si nimic altceva. Sa nu-mi mai spui ca nu sunt ca ei si sa nu-mi mai spui ce sa gandesc. Nu vreau sa ma ratesc in ganduri, si idei ca intr-o padure neagra plina cu smoala fierbinte. Nu vreau sa ma inec in apa fierbinte sau in apa inghetata unde sa simt cutite ce ma lovesc de peste tot... dar totusi de niciunde. Daca oricum nu te pot asculta sau intelege , de ce mai vorbesti?! Cand imi vorbesti de teoreme mi-e imi zboara gandul la total altceva, sau cand imi zici de diagonale de toate feluri, chiar crezi ca eu sunt atenta? Nu sunt. litere, silabe, cuvinte, propozitii... NU intelegi?! Chiar nu imi spui nimic.
Stiu ca nu sunt geniu, stiu, nu e nevoie sa-mi repeti in fiecare ora, chiar nu sunt atat de batuta in cap incat sa nu inteleg ca tu ma vrei ca ei, defapt ne vrei pe toti niste zei umili. Ei bine zeii nu sunt umili. Ai asa o dorinta de a ma controla, imi tai aripi de puf din care curg vise albe care mai apoi la contactul cu realitatea spinoasa se transforma in vise sangerii...sange amestecat parca intr-un mixer cu smoala. Si oricand te plictisesti, "ne izbesti niste palme" de nu stim ce ne-a lovit. Apoi faci ce stii mai bine... incepi si vorbesti, si vorbesti, si vorbesti si iar vorbesti si NU MAI TACI SI SIMT CUM IMI IES DIN MINTI!!!MINUTARUL NU SE MAI MISCA SI TOTUL SE INVARTE IN JURUL MEU SI ZGOMOTUL NU CONTENESTE A MA ZAGRIA PE CREIER!!!!
...
Poate doar poate, as vrea ca macar odata cuvintele sa se picure ca roua diminetiide pe un fir de iarba.
Cand chiar simt ca nu mai pot face fata zgomotului, stii la ce ma gandesc!? Ca pasesc cu picioarele desculte pe o iarba curata, umeda de lacrimi ale diminetii, printre perdele de fluturi, fluturi ce se prind in parul usor neglijat, ca flori sidefate imi mangaie umarul dezgolit, ca sunt cuprinsa de un rece, un rece care sa ma umple pe dinauntru de caldura pura, ca imi bate vantul peste fata si ca soarele imi usuca stopii de apa de pe umar. La asta ma gandesc. Nu la matrici, diagonale secundare principale, teoreme, vectori, forte si alte tampenii "cosmo-galactice".
Tu stii ce spui?! Crezi ca imi face placere sa te ascult? Nu, nu imi face.
Si acuma am info si nu imi spune profa nimic. Chiar nu ma gandesc la "tablouri bidimensionale"... Din nou nu pot face nimic altceva decat sa las timpul sa-si faca datoria...
HAVE A NICE AND LOVELY DAY :)