luni, martie 31, 2008

Imperfectiunea perfecta :D


De ce as mi-as dori sa fiu placuta si iubita de toti? Nici macar sa fiu agreata de toti nu pretind... Defapt nu pretind nimic, doar ca timpul sa-si faca datoria.
Eu recent am o mare problema...pe langa viciul meu(cola). de catva timp am tot felul de vise pe care in momentul in care ma trezesc, le uit; si lucrul asta imi displace teribil. Cand reusesc sa prind din vis macar particele fractiuni de secunda, am la ce sa ma gandesc toata ziua, sa meditez asupra visului si sa incerc sa-l descifrez atunci cand ma cupleseste "Steluta Marioara, mama plictiselii". Defapt problema mea este urmatoarea: Ce forma au visele?
Visele sunt antidepresivele mele care au avut adesea reactii adverse din lipsa prospectului. Visele sunt pilulele mele colorate, de forme inocente(mai mult sau mai putin), cu gust de portocala(nu e vitamina C :P), si de cele mai multe ori izvorasc din setea mea de perfectiune si dorinta de a pastra totul asa cum e si ba chiar mai mult de a le retusa si a le inflori, a le duce spre un nivel mai inalt, mai amplu mai complex si mai mult decat orice de a pastra totul asa cum e si de a-mi trai perfectiunea virtuala prin visul care se spulbera dimineata in aerul rece din camera. Asa ca ma gandeam sa-mi comand un dream catcher special care in loc sa prinda cosmarurile sa-mi prinda visele si sa le pot relua de cate ori simt nevoia.
Pot considera visele ca fiind o destinatie sau poate doar ca un drum. Dar tot nu e bine...
dimineata visul mi se pare un puzzle pe care stand turceste in pat incerc sa-l fac in timp ce soarele imi bate prin geam si ramana nedumerita... Toata ziua este un vis permanent, un vis cu ochii deschisi, un vis waterproof, un vis gen "wellaflex"("Miami-vant-coafura rezista, Londra-ploaie-coafdura rezista"si mai era ceva:-j), un vis nepoluat de mirosul tobelor de esapament. NU vreau sa ma trezesc. Refuz sa ma trezesc.

Un comentariu:

Anonim spunea...

:X..e super blogu tau..