Timpul nu se scurge in favoarea noastra. Timpul pe care il avem egoist si perfid, te face sa crezi k ai destul timp pentru toate si ca nu are rost sa garbesti lucrurile... dar ajungi intr-un punct cand vezi ca tot ce iti este drag iti este luat inainte de vreme si nimeni, dar nimeni nu te anuntza din timp. Astfel, continui sa crezi k timpul il controlezi tu. Clipele frumoase trec atat de repede si " Nu exista suferinta mai mare decat amintirea fericirii , in timp de nenorocire", si chiar asa e. Nu stiu cand va veni ceva sau cineva sa te traga de maneca si pana cand eu as apuca sa ma intorc speriata sa nu mai fie nici urma de tine. Poate va trebui sa incerc sa ma culeg intai pe mine si apoi sa fug in cautarea ta... sau poate cel mai bine ar fi sa fug in cautarea ta asa in bucatele mici cum voi fi, caci oricum voi ajunge doar niste bucatele de fericire, asa cum e si sarea in bucate si eu voi fi fericire in bucate. Timpul imi joaca feste si e mereu imprevizibil. M-as intreba de ce atunci cand rad, si pot sa zambesc fara sa imi zica cineva din interiorul meu sa fac asta, timpul trece atat de repede si reuseste sa ma izbeasca de amarul lumii cat ai zice tic-tac? As vrea sa cred k si tu ai opri timpul pentru noi si ca noi ne-am lupta cu morile de vand doar ca timpul sa nu treaca. Momentul in care... ajungi sa te indragostesti, mi-e greu s-o zic pentru ca suna siropos, iti asumi o responsabilitate, RAspunzi ed sentimentele tale si iei in carca si despartirea care poate ne pandeste. Nu putem fugi de timp, dar oare de despartiri? Si la urma urmei de ce ne deranjeaza atat de tare? de ce ma deranjeaza pe mine atat de tare? Poate pentru ca orice relatie esuata, reprezinta un esec, mai pe romaneste ..."am facut-o de oaie". Dupa un "esec' incepi si te intrebi cand a sarit surubul de la loc? cauti si cauti, ajungi sa dai vina pe tine, dupa o vreme dai vina pe el, si la urma urmei singurul vinovat si incriminat ar trebui sa fie timpul. Nu el si nici ea. Timpul merita incatusat si aruncat in penitentiarul de maxima siguranta Jilava! Timpul nu ne omoara doar pe noi, ne omoara relatiile, micile bucurii, fericirea pe care o ai cand vezi ca cel de langa tine intelege de ce esti tu fericit si k asta il face pe el special. M-am gandit la diverse variante: Timpul ar trebui spanzurat, sau aruncat intr-o camera cu gaze toxice, sau cel mai bine pus pe un scaun electric. Asa scapam de el odaata si pentru totdeauna. Timpul nu are nici culoare nici miros, nici forma si nici macar nu vorbeste; ma scoate din minti ideea ca timpul un "ceva" atat de neutru si practic inexistent mi te va lua odata si eu nu voi purtea face nimic altceva decat sa raman cu mana intinsa si sa incerc sa te prind.
Avem noi oameni o manie de a masura totul. Totul, absolut totul. Eu...nu imi masor saruturile, imbratisarile atingerile, zambetele, rasul, privirile pe care ni le schimbam cu atat subinteles, larimile pe care le mai scap din cand in cand, dezamagirile de care inca nu am dat si nici nu imi doresc si nici macar respiratia nu ti-o masor. Nimic. Dar masor timpul... timpul pe careil petrecem impreuna. Si nu exista calendar pentru iubiri."A iubi atat cat poti este egal cu a iubi pana nu mai poti".
Nu vreau sa se termine...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu