miercuri, februarie 04, 2009

Pledoarie pentru 4 februarie.

Te trezesti al un moment, intr-o zi  de februarie, fara pic de zapada, dar cu un soare care iti face cu ochiul. Printe cele 86 de mii de sentimente colorate, care sed in cel mai adanc punct al organismului tau infectat, iti permiti cumva sa inchizi ochii si sa nu vrei sa vezi decat negru adanc. In dimineata asta m-am ascuns de soare. M-am asezat pe birou, mi-am adunat picioarele si am meditat timp de 20 de minute, invelita intr-un halat pufos si cu o cana de cafea intre palme. Am stat cu ochii inchisi. Am vazu gauri negre, vai adanci si rani ce par a nu se vindeca deloc.  As fi vrut sa nu-i deschid, sa ma manance mucegaiul gandurilor si sa ma roada viermele regretului. Pai nu... Am deschis ochii si am vazut ca intreaga lume e a mea. Toata lumea e dincolo de pleoapele mele inchise.  Lumina e tot timpul e dincolo de pleoape, exact pe nasul tau. Acum sunt prea departe de singura sursa de adevar. Si pentru ca merita sa-mi deschid ochii si pentru ca am gasit bucati din tine sub pat...  Asadar... 

Pledoarie pentru acea zi.

1. Pentru ca tot ce scriu aici e un secret. Can you keep a secret?

2. Pentru felul in care ma privea cand greseam.

3. Pentru cum stia sa-mi tina morala.

4. Pentru ca spre deosebire de multi, el ma asculta, pe cand restul ma auzeau doar.

5. Pentru ca el nu sforaie. :D

6. Pentru ca "s-a sacrificat" si mi-a umplut golurile dintre bataile inimii.

7. Pentru ca stia sa spuna "o sa fie bine" astfel incat eu sa-l cred.

8. Pentru ca are o inima care bate greu, dar sigur.

9. Pentru ca m-a otravit.

10. Pentru ca m-am facut sa ma vad pe mine asa cum nu ma mai vazusem niciodata.

11. Pentru felul in care se foieste noaptea in pat.

12. Pentru felul in care oprea timpul.

13. Pentru ca avea o masina a timpului care ulterior s-a defectat (ran out of battery)

14. Pentru felul in care ma simteam cand eram cu el.

15. Pentru ca facea fiercare duminica mai placuta.

16. Pentru ca si acum imi vine sa il sarut.

17. Pentru ca a avut grija sa ma indragostesc irecuperabil.

18. Pentru ca a facut ceva ce a durut dar care  m-a facut un soldatel de tinichea.

19. Pentru ca cea mai mare parte din blog nu ar fi existat fara el.

20. Pentru orgoliul lui sensibil.

21. Pentru ca daca as fi ramas fara cafea, nu m-as agita, pentru ca as fi avut cafeaua din ochii lui.

22. Pentru ca cumva a trecut atata timp de atunci...

23. Pentru ca ma provoca intotdeauna.

24. Pentru ca avea o mare putere de convingere.

25.  Pentru ca ziua aceea a insemnat mai mult decat trebuia pentru mine. 

Undeva, candva, ma voi aseza in camasa cuiva, ma voi aseza intr-o camasa din care sa nu-mi doresc sa mai ies vreodata. Pentru ca ceea ce a mai ramas sub gramada de moloz, e inca in maini bune, odata se va putea construi ceva din nou, exact in acelasi loc. Nu, Nu am intentia sa rascolesc ceea ce e inchis, sigilat si sterilizat, dar vreau sa pot visa la vremurile de demult (pentru ca a trecut foarte mult), la ceasurile pierdute aiurea. Hai sa facem un mic exercitiu, vrei? Inchide ochii... i-ai inchis? Nu? Ok... Mai astept. Dar acum? I-ai inchis. Bun. Sigur? Sun inchisi, da? DAr nu trisezi. Nu-i deschizi pana nu iti spun eu.  Acuma... Asculta-ma doar... Vezi o masa, pe masa e un cufar, il vezi?  Bun, trebuie sa ajungi la el... Hei! Trisezi! Nu deschide ochii... In jurul mesei pe sunt o gramada de lalele albe. Le simti parfumul. Miros atat de bine... Parca le auzi cum respira. Acum asculta-ma cu atentie... acum iti faci loc printre ele, pentru ca vrei sa ajungi la cufarul acela. Pasesti icnet, ai mare grija sa nu le calci. Te apropii de masa, printre mii de lalele. Cu cat te apropii mai mult, cu atat iti bate inima mai tare. Esti aproape de masa, inca putin, esti foarte aproape... Ai ajuns? Da? OK... Acuma pune mana pe cufar... il simti? Din ce e facuta? Te uiti la ea  o iei in maini. Ce simti? Cum e ? E grea?  Vrei sa stii ce e in ea? Esti curios? Ce crezi ca e in ea...? Bine, bine esti curios... O sa o deschidem impreuna da?  Asa... incet pune-o pe masa... asa. E pe masa? Ok. Acuma ridica partea de sus, foarte foaaaaaaaaaaaaarte incet. Asa, incet, incet, incet. Ok ai deschis-o. De acolo au  explodat cele mai frumoase amintiri. Sunt peste tot in jurul tau. Le simti? Acuma urmeaza partea cea mai grea. Prinde una din amintiri. Prinde o zi. Una singura. Ai prins-o? Nu? Hai incearca. Sunt toate in jurul tau. cele mai frumoase amintiri au iesit din cufar. Prinde una. O zi, o seara, o duminica, ceva. Prinde-o. Gata?! Ai prins-o?! OK. ieiiiii. Asa acum... tine-o tare in mana, prinde-o bien, tine-o in ambele maini. Ai luat-o in maini? perfect. Acum... Elimina orice alt gand, alunga orice gand, sentiment in afara de cel pe care l-ai prins. Nu te gandi decat la aia. La amintirea aia. Nu lasa nimic sa te perturbe. Tine-o.... asa... NU te gandi la altceva... Ramai asa.  Concentreaza-te si alunga orice urma de sentiment negativ.  RAmai acolo. Ramai la amintirea aia.  

........................................................................................................................................................................

Acum.... deschide ochii. 

Perfect. Nu incerca sa intelegi pentru ca o sa o iei razna. As merge printre lalel cat mai des, dar nu pot sa merg acolo si sa stau prea mult pentru ca incepe sa doara, pentru ca stiu ca nu pot sa raman acolo si pentru ca nu e real. Dar o sa ne vedem dincolo, si o sa ne iubim mult, mult mai mult. O sa fim 2 pui de oameni care se joaca de-a iubirea.

Pentru ca asta a fost o pledoarie pentru 4 februarie. 

  

9 comentarii:

Roxana spunea...

Banuiesc ca era nevoie de acest entry :)

Anonim spunea...

lexus

Se-ntampla uneori sa ai momente de revelatie.Sa realizezi ca nu esti singur...Toata filosofia vietii pe care te bazezi,functionezi,existi, apare la un moment dat irelevanta, desueta,patetica chiar.Te intrebi la un moment dat daca tu esti cel care greseste sau trebuie sa dai gir instinctului tau de conservare care-ti motiveaza atitudinea si 'combustibilul' de zi cu zi.
Ti-am citit o parte din trairi(fara a avea rabdare sa le citesc pe toate) si mi-au facut bine.Imi intaresti convingerea ca 'sunt in grafic'.Cunosc senzatia despre care vorbesti la un moment dat, aceea de a fi 'inghesuita' de atentie si bunavointa.Incerc sa evit aceasta situatie dar nu pot(si nici nu vreau) sa-mi stapanesc curiozitatea de a relationa.
Ma bucur ca existi si ... ramai asa.

Ingrid spunea...

nu prea stiu cine esti, but tenchiu. :)

Anonim spunea...

lexus

Am reusit sa-ti mai citesc din randuri.Constat ca faci parte dintr-o specie rara.Te vad ca arzi pentru fiecare farama de adevar.
Ai nebunia sa nu-ti fie frica de ploaie?

Ingrid spunea...

eu am inteles, multumesc, nu mi-e frica de ploaie. :) dar eu tot vreau sa stiu cine esti

Anonim spunea...

lexus

Sa nu iei ca o lipsa de politete anonimatul meu...sunt la fel ca si tine un rebel care iubeste ploaia.
Crezi ca ar conta un nume sau un 'mea culpa'?
Ce este important in legatura cu mine o sa-ti spun: ma bucur in fiecare dimineata de rasaritul soarelui si ma-ntristez in fiecare seara stiind ca trebuie sa mai pierd din clipe adormind.
Ce consider eu ca este important in legatura cu tine? As vrea sa pot sa-ti spun dar nu ma hazardez sa ma agat de cuvinte de teama sa nu-ti minimalizez EU-l.
Meriti mult mai mult decat cuvinte.Subscriu la axioma ta emisa intr-unul din momentele tale de meditatie cand recunosteai si tu ca jocul cu cuvintele e riscant.
Ar fi atat de multe de spus...

POST SCRIPTUM
continui sa citesc ce scrii...e ca un medicament pentru mine.

Ingrid spunea...

Hai totusi sa iesim din anonimat, adica sa iesi tu ca eu sunt cat se poate de "neanonima"...

Anonim spunea...

lexus

un mail?

Ingrid spunea...

ingrid_kvcs@yahoo.com, desi te puteai identifica si aici. :P