Apogeul verii

Sunt acasa. E aproape august si prunele inca nu sunt coapte. E aproape august, aproape un apus de vara. Cred ca imi era dor de casa, asa putin. Acuma ca stau in fata calculatoriului totul e difertit. Pana si mirosul pielii mele. De ce atunci cand te astepti mai putin , ti se face dor de lucrul care nu demult ti se parea insignificant? Mi-ar placea sa vad in fiecare dimineata rasaritul. Rasaritul... Salata de mango, lamaie, capsuni si struguri. Ar trebui sa ma bucur ca sunt acasa dar nu sunt prea incantata. De cand am venit dorm mult. Dorm mult pentru ca sa nu mi se faca dor, dor de lacrima sarata a marii, de nisipul imperfect, de diminetile domoale, de sunetul dusului,de mugetul valurilor, de simfonia pescarusilor, de tine, de mine, de noi... Noi.
Acum 3 zile m-am trezit din reverie intr-un mod dureros, deloc sensibil. Am cazut parca din cer in fata portii pe care se afla o tabla "Caine rau" apoi mi-am vazut si bagajul in mana si mi s-a pus o stampila rece in coltul gurii... mai apoi mi-a inghetat toata fata apoi nu mi-am mai simtit membrele si intr-o clipa eram toata un cub de gheara sarit din paharul de scotch. Trebuia sa ma bucur ca sunt acasa... well, that didn't happen. Am invartit cheia in broasca si m-a trecut un fior. Nu mai eram la mare. Eram acasa. Miroasea a casa, miros de care mi se face tot timpul dor, dar cred ca nu si de data asta. M-am trantit in fotoliu, nu ma simteam la fel de comoda in ea, oricum am emanat putin lichid care s-a prelins pe obrazul rece. Afara era urat, ploua, pentru prima oara ploaia mi s-a parut inoportun si sunetul era neacordat , nesincronizat. MA zgaria pe creier sa aud cum ploaia se loveste de sticla de acopera intrarea in casa. Toate mi se pareau intr-o dezordine imensa si brusc s-a produs fluxul. Am emanat mai mult lichid. Am plans. Nu stiu de ce, si mi-e teama sa stiu de ce am plans atunci. Eram singura in casa, era rece si ploua. Singurul lucru de care m-am simtit in stare a fost sa ma ghemui pe fotoliu sa-mi iau genunchii in brate si sa sper ca gaura neagra pe care o simteam in mine sa nu se faca mai mare si sa ma rog sa fie soare. Acuma parca mi-e putin mai bine. Ma simt totusi intr-o faza aleatorie. Nu stiu ce urmeaza. Dar dorm mult sa nu inebunesc de dor. Ascult rod stewart - i don't wanna talk about it si parca simt cum se pregateste fluxul sa izbucneasca din ochi. Ma abtin. Acuma ploua. Prost moment.
Dupa ce m-am potolit din plans, cu greu, m-am pus in pat. Era rece si eram singura. Am adormit si cred ca inca plangeam. Am reusit sa adorm repede. Am atipit si era foarte dureros simteam cum mi se formeaza o echimoza imensa pe piept. Am adormit. Apoi m-am trezit putin m-am intors sa pun mana peste tine si sa-ti repir pe gat, dar mana mi-a cazut pe perina. Am deschis ochii speriata si acuma tin minte cum ma simteam. Speriata... ca un iepuras pierdut de mama lui. Am vrut sa pun mana peste tine dar mi-am dat seama ca eram acasa in patul meu si singura. Cred ca nu m-m oprit din plans pana nu am adormit din nou. Asta s-a intamplat inca de 3 ori in acea zi. :) Acuma sunt la fel de sleampata, bleaga si molesita. Acum am trecut la melodii siropoase. Acum suna suav din boxe : Couting Crows - I am ready for love. Mi-e for de mare, de mine, de tine, de noi de noi si de mare. Stau si astept. Cred ca astept un neant sau poate astept sa supravietuiesc naufragiului... Astept. Mi-e teama sa nu fiu ranita dincolo de limita suportabilului. Sau mi-e frica de mine, de mine pentru ca nu mai imi cunosc limitele nu le vad Si nici nu cred ca imi dorec. Imi e frig.

"I am color...blind Coffee black and egg white Pull me out from inside I am ready I am ready I am ready I am taffy stuck, tongue tied Stuttered shook and uptied Pull me out from inside I am ready I am ready I am ready I am...fine I am covered in skin No one gets to come in Pull me out from inside I am folded, and unfolded, and unfoldin I am color...blind Coffe black and egg white Pull me out from inside I am ready I am ready I am ready I am fine I am fine I am fine "

(Couting Crows - I am ready for love)

Astept.