Nu mai avem picioare

Good morning coffee = Good morning kiss? No!

Cand nu o sa avem picioare, ne vom chema unul pe altul. Si nici unuia nu-i vor rasari picioare peste noapte, nici macar carje nu vom avea. Nu ne vor creste pricioare din adunatura de amintiri sau din mormanul de vise ce zac sub daramturile mele si sub bucatile de ecografii facute unui gol din cavitatea toracica. Incerc sa-mi reciclez inima, si fie vorba intre noi, nu ma descurc prea grozav. O voi duce la reparat. Tare mi-e ca inima asta nu e a mea.

Intr-o lume care nu a inventat destule cuvinte linistitoare, gesturi care sa potoleasca dracusorul din tine, intr-o lume in care nu mai avem timp de un gest, o vorba sau un zambet, pentru ca tot ce ni se flendura in minte este consecinta care "ne va pune capat zilelor", in lumea asta ne-a mai ramas ceva, un singur lucru. Clipa asta. Clipa care tocmai trece si fiecare cuvant scris de mine pana acum se pierde in mintea ta, care astepta clipa urmatoare, care poate nici macar nu exista. Si uite asa ai pierdut cateva secunde bune citit ceva ciudat "lipsit" de semnificatie. Si poate mi-ar placea sa uiti tu, cititor fidel, fiecare rand pe care il pictez in culori reci. Si nu pot sa nu ma intreb de ce nu pot spune nimic? Oricum fiecare cuvant ar fi uitat, si totul ar redeveni un joc simplu de copii. As vorbi, pentru ca as stii, ca fiecare cuvant ar fi uitat, Asa ar fi bine, sau nu... Ceea ce a fost abia daca va mai fi "a fost".

Plimbati-va, cat timp mai aveti picioare, si zburati cat timp aveti aripi.