One no name story (part 1)

Parca abia ieri zburdam prin curte. Imi placea sa port doua codite si bunica obisnuia sa-mi faca cateodata un mot in crestetul capului. Aratam mai ceva ca o veverita. Era atat de strans incat la sfarsitul zilei ma durea toata pielea capului. Inca ma vad fugind in ploaie si sarind in cele mai mari baltoce. Imi facea o placere sa ma intorc in casa plina de mizerie, dar imi era mila si mi se rupea inima cand o vedeam pe mama luandu-se de cap. Ma aruncam in iarba proaspat taiata de sub ciresul din gradina si toate hainele mi se faceau verzi. Stateam acolo intinsa vorbind cu mamarutele si cu fluturii. Asteptam tot timpul sa imi raspunda, in zadar... In vacantele de vara obisnuiam sa plec cu bunicii la bai. De cele mai multe ori plecam cu trenul. Doamne, cat imi placea sa merg cu trenul. Imi placea... Ma urcam topaind de fericire si nu imi mai taceam, cantam ziceam poezii tot ce stiam. Ma lua bunica in brate si ma ridica la geamul de pe culoar pentru a-mi lua ramas bun de la ai mei. Nu imi prea aveam rabdare sa le tot fac cu mana timp de cincisprezece minute, asa ca ma fastaceam intruna. Cand simteam ca trenul se pune in miscare nu mai reuseam sa ma astampar. Parca eram un titirez. Fugeam dintr-o parte in cealalta a culoarului. Atunci ma lipeam cu nasul de geamul care nu era prea curat si le faceam pentru ultima oara cu mana parintilor pe ale caror chipui se putea citi ingrijoraea. In sfarsit eram in drum spre destinatia magica. Chiar daca nu stiam exact unde merg eram entuziasmata. Orice plecare imi parea o aventura in fata ochilor.

Afara bate vantul aprig, ce imi strofoaca tot parul. Imi tremurau mainile cumplit, dar scotocesc in geanta dupa o tigara si o bricheta. Incerc sa ma las de fumat. Fiecare tigara era "ultima". La fel ca toate obiceiurile mele proaste. Imi pun tigara grabita intre buzele rosii care tanjesc dupa atingerea fumului de tigara si incerc sa o aprind tacticos dar vantul imi cam da de furca. O scot din gura si ma uit la ea. Nu vad dect filtrul pe care zace o urma de ruj si capatul intact. Ma enerveza si o scot cu sila dintre buzele inghetate si o arunc in fata mea. O calc repede cu varful pantofului, dand uitarii clipa ezitarii, si stergand din minte ticaitul slabiciunii. Bate vantul ingrozitor si imi da parul in toate partile; in bataia bolnavicioasa a soarelui parul pare un foc de nestapanit, gata sa sterga tutol din calea sa. Imi strang paltonul in jurul taliei si-mi adancesc mainile degerate in buzunar. Nu erau multi in gara. Era duminica si putin erau nebunii ca mine, care isi arunca cateva haine intr-o valiza mica si se aseaza pe peron asteptand... asteptand un tren in care sa se arunce. E duminica si ar trebui sa stau in pat, infofolita uitandu-ma la televizor, sau poate ar trebui sa ma plimb prin parc cu catelul. O sa-mi simta lipsa. Dar eu sunt pe peron in frig singura si astept. Ma fastacesc si pantofii incep sa ma jeneze. Nici macar nu stiu ce caut aici. Incerc sa ma mint: cel mai sigur mi se face o dezinsectie in apartament sau imi iau doar o scurta vacanta. Uitandu-ma la valiza ma bufneste rasul,dar ma stapanesc. Cine ar pleca intr-o vacanta cu o valiza atat de mica?! E toama, bate vantul si mi-e rece. Au trecut cateva trenuri de cand stau aici. As fi putut sa ma urc in oricare mi-ar fi poftit inima, dar nu am facut-o. Asa facusem toata viata. Nu mi-am asumat riscul de a ma avanta intr-un necunoscut. Sunt o fricoasa... Am trantit sute de farfurii de pamant, doar pentru ca nu am fost in stare sa risc si tot timpul incercam sa-mi gasesc o scuza plauzibila cu care sa ma pot linisti, si reuseam de fiecare data sa ma linistesc macar pentru o perioada, insa dupa o vreme ma cuprindeau remuscari arzatoare, semne de intrebare se izbeau fara mila de peretii capului, parerile de rau si regretele erau la ordinea zilei, gustul iute al regretului il simteam de la faringe pana in esofag. Nu trecea zi in care sa nu imi pun intrebari care ramaneau de cele mai multe ori fara raspuns. Fiecare intrebare incepea cu un "Daca...?" si cand imi formulam raspunsuri in cap(pentru ca defiecare data trebuia sa-mi raspund eu la propriile-mi intrebari) aveau un "Poate..." inainte. Imi pare si azi rau ca nu stiu sa risc. Cred ca asta nu intra in programa scolara din liceu, deci ramane o lectie optionala pe care eu nu m-am ostenit sa o invat. Iar gandesc. Mi s-a spus sa o las mai moale o vreme...

Din cauza agitatie incep si ma invart in jurul valizei... ma uit la ea de parca nu ar fi a mea. Se anunta un tren si-mi ridic privirea fulgeratoare spre boxa agatata de perete. Ma asez in pozitie de drepti, cu mainile in buzunar, pieptul scos inainte, expresie hotarata si cu capul indreptat spre un capat al peronului incercand sa respir. Am uitat sa respir. De parca as fi uitat sa conduc. Am plamanii ruginiti si e dureros. Dar curand nu va mai fi... nu va mai fi. Aud suieratul trenului. Il aud in departare. Se apropie. Da, acum sunt hotarata. Urc. Fara sa ma clintesc din loc apuc manerul valizei si il trag in fata mea. Acuma astept....

Trenul se opreste sub scartaitul rotilor. Cativa oameni ies cu pasi repezi din sala de asteptare si se ingramadesc la usa care tocmai se deschise in fata mea. Ma uit pierduta la ei cum se imping sa urce. Nici nu pot respira, mi s-au blocat caile respiratorii... Dau sa o iau din loc dar parca cineva ma trage de maneca. Incep sa privesc in jur disperata. Toti urcasera deja si eu inca eram pe peron. Usile trenului se inchid si o ia din loc suierand asurzitor... Ma uit in urma trenului care se indeparteaza pana cand parca dispare in neant. Mi se aduna lacrimi in ochi dar nu ii las sa se scurga pe fata mea. Nu am sa-i las. Imi tarasc valiza pana lanaga o banca. Ma arunc in ea ca din pod si oftez greu. Incepe sa se intunece. Soarele si-a pictat echimozele lasand in urma sa dare de sange. Stau pierduta pe banca, in fata mea trece dus de vant un ziar calcat in picioare, si doi porumbei ciugules niste faramituri.

Incepe sa ploua si se face din ce in ce mai frig, pe peron e intuneric. Nu e nimeni, doar eu... asteptand urmatorul tren.Urmatorul si apoi din nou urmatorul. Imi era foarte frig la picioare si nu mancasem de dimineata. Imi scot o tigara din nou... mi-o asez frumos intre degetul mare si cel mijlociu, o privesc putin, admirandu-i tinuta si eleganta mai apoi o asez delicat intre buzele care s-au invinetit de la vantul rece care trece peste ele fara mila. Stau putin cu ea in gura privind sinele. Scot bricheta si dau sa o aprind dar acum din bricheta iese doar o mica scateie portocalie insuficienta pentru a mi-o aprinde, tot incerc si tot nimic. Imi las mana sa-mi cada pe genunchi. Intr-o mana tineam tigara si in cealalta bricheta.

Deodata simt ca cineva se aseaza langa mine...
"Un foc?"

......................................