One no name story (part 3)

.....................................

Inca palpaia, dar puteam citi clar numele garii. Ploaia se scurgea peste mine. Eram uda pana la piele. Am auzit ca cineva striga: "Hai, vei raci " M-am intors grabind pasul. In urma mea, se pierdea in ploaie gara. Am calcat in baltoace, dar nu mai simteam nimic de la frig. Picaturile de ploaia imi piscau fata in timp ce incercam sa tin pasul cu ... cu strainul care imi cara valiza?! Se opreste brusc langa Un Audi A6. Ma opresc la un metru de masina privind nestiutoare. Scotocea in buzunarele din palton dupa chei, in final le gaseste si deschide porbagajul. Credeam ca ma va indesa pe mine acolo, dar a aruncat valiza in portbagaj si apoi a trantit-o la loc. S-a apropiat de mine . Era ud pana la piele la fel ca mine. In ciuda ploii reci care se scurgea peste noi, mana lui era calda. M-a luat de mana si cu o miscare brusca m-a tras spre el, nici macar nu am apucat sa opun rezistenta... dar nici nu imi doream. M-a fulgerat cu privirea, dar eu incercam sa i-o evit. M-a fixat cu ochii aceia negri...ochii negrii si pentru o clipa am crezut ca ma prabusesc intr-un negru infinit. Aveam o mutra speriata de bombe, s-a incruntat putin si m-a pupat pe frunte. Avea buzele calde si imi incalzise toata fruntea. Ploaia se pornise si mai tare. Ne cadea copilaria din ceruri. Cadea peste noi si o ignoram cu desavarsire. M-a luat de mana si mi-a deschis usa masinii. Am stat si l-am privit. Nu stiam daca trebuie sa intru sau nu. S-a uitat la mine si mi-a zis zambind:
"Urci?"
Inca il priveam nestiutoare
"O sa racim, urca te rog."
M-am urcat in masina, dar imediat ma cuprinse o jena teribila pentru ca tot paltonul imi era ud, sa nu mai vorbim de par si ma asezasem pe niste scaune din piele bej, fine si calduroase. Parca stia la ce ma gandesc si mi-a zis :
"Stai linistita, e in regula"
Probabil credea ca sunt o nebuna pentru ca abia scoteam un cuvant. Masina a luat-o din loc si brusc m-am simti in sigurata chiar daca eram in masina cu un necunoscut mergand cine stie unde. M-am afundat in scaun si priveam orasul plouat. Se mai ivea ici colo cate o umbreluta colorata si niste picioruse grabite care calcau prin balti. M-am apropiat de geamul pe care se picurau picaturile de condens, nimic nu mai era clar. Deodata si-a pus mana pe mana mea si m-a intrebat unde stau. Unde stau?! Acuma in masina. Dar unde stau? Nu stiu. Undeva am un pat cald si o cana de cafea. Stau putin pe ganduri si in cele din urma i-am spus o adresa.
Il priveam si parea un inger. Avea o piele maslinie si picaturile de ploaie se prelingeau pe obraji, se prelingeau atat de incet, parca il mangaiau. Avea ochi negrii, prea negrii pentru a ma putea uita la ei mai mult de 10 secunde. Mai avea si un zambet care ma intimida si ma facea sa ma inrosesc, sa-mi plec capul, cand faceam asta, imi punea mana sub barbie, si avea maini fine, foarte fine, imi ridica capul si ma pupa pe frunte. Imi placea.....

Masina s-a oprit in fata casei mele.
"Am ajuns", mi-a zambit,din nou.....

...................................................................