Ciorbita de lacrimi si Clatite cu speranta

Sex and the city: the movie. Asta era planul pentru aceasta "minunata" seara de luni... Imi luasem covrigeii cu susan in brate si ceaiul de iasomie era langa tastatura (tot langa tastatura era si o Milka cu capsuni... Schhh ;) ) Ma incarcam cu energie, chef de viata si nimic in jurul meu nu mai avea nici o importanta pana in momentul in care... s-a luat curentul. Am ramas in intuneric pentru 10 secunde. Dupa care... s-a facut lumina, si am continuat vizionarea.

De adreptul bizar cum mi s-a luat curentul de cateva zile si brusc am ramas in bezna. Inca e intuneric si frig. M-am obisnuit in schimb cu obscuritatea asta. Merg din instinct si pipai doar ca sa nu am impiedic. Ma intreb cand v-a veni curentul. E tot intuneric si foarte foarte frig.

Aseara mi-am citit cateva din post-urile de pe blog. M-am oprit dupa 4. Apoi m-am gandit ca poate ar trebui sa sterg aproape tot blog-ul. Am stat cu "soarecul" gata sa dau delete. Si am stat mult asa. Si dupa cum vedeti blog-ul este inca intact si asa va ramane. De ce as vrea sa sterg ceva care odata m-a facut sa zambesc?! Sunt sigura ca o sa zambesc din nou peste ceva timp, doar ca acum nu pot.

Azi nu am emanat lichid. Mi se pare ciudat faptul ca acum inteleg ce scria Roxi intr-o poveste de-a ei. Din vise esti tot timpul trezit taman atunci cant totul pare mai frumos, in schimb din cosmaruri nu te trezeste nimeni. Cred ca in timp ce dorm cineva sta langa marginea patului si rade copios vazandu-ma ca "sufar" in vis. Cosmarurile cred ca reprezinta fricile noastre si visele raman vise si atat. Si atunci cand realitatea insasi devine un vis? Atunci crezi ca nu tre mai trezeste nimeni, ca doar e realitate ce naiba?! Dar atunci cand incepi sa te obisnuiesti cu frumosul in care pasesti, cand incepi sa intelegi rostul diminetii, atunci urmeaza cosmarul cosmarurilor tale. Trecerea de la vis la cosmar iti taie respiratia, e ca si cand ti s-ar taia filmul. Toti rad si se bucura de cosmarul tau. Defapt le face placere sa te vada cum te zbati sa te trezesti. Dar nu te -ar trezi nici de-al dracu'. Azi mi-am dat seama k nu e un cosmar din care la un mom dat ma voi trezi, e realitatea care nu mai seamana nici pe departe cu un vis.
Am avut odata un vis. Cineva s-a ocupapt ca eu sa nu fiu trezita. Desi am visat am invatat o groaza de lucruri. Acum stiu ca corect e complet si nu complect, si stiu sa ofer afectiune, stiu sa savurez ceaiuri si am descoperit balsamul perfect pentru haine: Lenor. Am invatat sa ma plimb,sa tin si sa fiu tiuta de mana, sa privesc in ochii oamenilor si sa zambesc fara sa am un motiv precis. Am invatzat sa fiu punctuala si mai presus de orice am invatzta sa fiu fericita. Bineinteles a fost un vis si in cele din urma m-am trezit,fara voia mea. Acuma de cand m-am trezit am invatzat ca oricat de mult mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese, ca toata increderea construita in timp o poti pierde intr-o secunda, ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai, ca oricum ai taia, orice lucru are 2 fete, ca nu poti cere iubire cu forta, ca trebuie sa te desparti de cei dragi prin cuvinte calde caci s-ar putea sa-i vezi/auzi ultima oara, ca sunt oameni care te iubesc, dar probabil nu stiu sa o arate, ca si cei care te iubesc uneori te vor rani, si trebuie sa-i ierti pentru asta, ca indiferent cat de mult suferi, soarele tot va rasari a doau zi dimineata si totul va decurge normal ca si ieri, ca,daca doi oameni se cearta nu inseamna ca nu se iubesc si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc, ca dupa o vreme trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale, si mai presus de toate ca pot continua inca mult timp dupa ce spun "nu mai pot" si foarte important: niciodata nu esti mangaiat pe umar intr-o dimineata de vara doar din greseala... Ah, era sa uit, am invatzat sa pastrez si sa ma bucur de primul trandafir rosu primit de 8 martie, care e in sertarul din noptiera... :)
A fost cel mai frumos vis pe care la-m avut vreodata si singurul vis pe care nu l-am uitat in clipa in care m-am trezit, pentru ca e proaspat inca in mintea mea.
It's just gonna be a long way to happy... :)