Toamna din laboratorul de fizica.

Niciodata nu mi-a placut fizica. Odata, tin minte ca am facut un scurt circuit si s-a cam lasat cu fum. Am supravietuit cu totii, scapand toti teferi si nevatamati. Profa s-a incruntat la mine si dupa ce am raspuns de zor si mi-am dat duhul "recitandu-i" lectii dubioase, m-am ales cu un 7, lucru care la acea vreme era ceva neobisnuit pentru mine. Deci de atunci m-am scarbit de fizica.

E toamana in toata regula, e toamna de ceva vreme, si imi recita in soapta poezii melancolice in fiecare dimineata. Sa zicem doar ca prima zi de scoala, in adevaratul sens al cuvantului nu a fost chiar cum mi-am imaginat-o. Am ajuns ca o placinta cu cartofi la scoala si spre surprinderea mea am fost mutata cu trupa cu tot. Nici mai mult nici mai putin decat la geam. Mai aproape de geam. E in regula, stau cu Ioana si Roxi , in spatele meu Oana B, Oana P si Alex.

M-am dat haina jos, mi-am prins parul strofocat, ochelarii i-am asezat tacticos pe nas si ma straduiam sa nu intorc capul in stanga. A intrat intr-un final profa care evident, ne-a predat felurite chestii. Nu am reusit sa ma concentrez deloc.

Parca s-au asezat frunze plouate peste tot. Geamul aburea de la respiratia Ioanei si apoi picaturile de condes se prelingeu incet pe geamul inghetat. Zgomotul din clas anu ajungea la mine si privind picaturile de condes mi-a sarit privirea spre un punct fix. Pod. Incepea sa picure incet si parca ma trecea un frig. Sunt friguroasa, dar tot timpul imi placea sa ma imbrac gros, sa simt un fular pufos in jurul gatului, gata gata sa ma sugrume la cea mai mica ezitare a mea, sa simt un pulover gros mangaindu-mi pielea sau niste manusi care sa-mi sarute mana. Pot rezista frigului, Niciodata nu a fost indeajuns defrig incat sa ma baricadez in casa. In zilele friguroase, mai mult ca niciodata simt nevoia afectiunii, a vorbelor linistitoare, a unui corp cald, respirator, miscator. Imi place toamna, asa cum e ea, ploioasa, urata, cenusie si morocanoasa. Asa sunt cred si eu, plouata si morocanoasa. Dar stau in banca ignorand orice vorba care pluteste spre urechiusele mele, raman intepenita privind pe geam. Vad un pod pustiu peste care trec zeci de oameni grabiti si afundati in rutina... Imi aduc aminte.

Era ingrozitor de frig, si ca 2 straini ne indreaptam cu pasi repezi spre podul pe care il privesc acuma zapacita. Era noapte si se apropia cu pasi repezi ora 12. Ne era imposibil sa mai ajungem in localul cald si aglomerat. Am impietrit pe pod. Si acuma parca ne vad pe noi, ca 2 stafii, ma privesc si imi zambesc, eu nu pot gasi puterea necesara pentru a schita un zambet.E atat de liniste. Ne era frig, respiratia noastra se pierdea ca un nor in aer. Era 12. Eram amandoi. Uitand de traditia sarutului la cumpana dintre ani, uitand de frig si de orice altceva, ne-am apropiat suficient de mult incat privirile noastre sa se fulgere si suficient de mult incat expiratia unuia sa devina inspiratia celuilalt. Am savurat pentru a o mia oara privirea ochilor liberi si lascivi. Ne-am unit captuselile gurii, in saruturi lungi si moi, apoi agresive si dureroase, salbatice si totusi atat de tandre. Ne-am explorat din nou vaile, santurile, acoperisul valurit , fortareata dintilor. Avea o catifelare stralucitoare a buzei interioare, am lasat semne adanci pe buze, pentru cei care vor sa vada dincolo de textura rosie ce le acopera. Le vad si azi, dimineata in zori cand arunc privirea in oglinda. Cele doua guri ascundeau o poveste, care azi e o legenda si un basm pentru necunoscatorii iubirii. Se devorau ca niste biete animale infometate. Avem rani usoare si dulci amandoi, care nu sunt vizibile cu ochiul liber. De fiecare data imi potolea dorinta de a-i rezista apeland la o violenta placuta, incitanta. Stafiile inca sunt acolo si se saruta, trecatorii trec prin ei, ei nu mai simt, trecatorii nu stiu. Oamenii de rand nu stiu. Nu stiu nimic.

Un cot de la Ioana ma trezeste din reverie si buimaca ma grabesc sa copiez ultima chichita spusa de profa, care explica incantata legile termodinamicii... mda.

Toamana s-a asezat si in laboratorul de fizica. Si astept nerabdatoare urmatoarea ora.