La inceput, nimic nu fusese prevazut asa. Cele mai frumoase lucruri sunt cele care te iau prin surprindere. Lucruri pe care nu le ceri, pur si simplu apar. Lucruri, care par sa iti pice din cer. Si din propria experienta, stiu ca acele lucruri care se merita cu adevarat sunt exact cele de care ti-e cel mai teama. Teama dispare fara sa-ti dai seama, si asta pentru ca nici macar nu era teama. Era doar o tampenie din capul tau. Din capul meu. Sunt o groaza de lucruri pe care crezi ca le regreti, dar defapt regreti doar faptul ca le-ai amanat prea mult. Regreti lucruri pe care nu le-ai spus si lucruri pe care nu le-ai facut (pardon, pe care nu ai avut curaj sa le faci), regreti ca nu ai stiut sa spui ceea ce trebuia atunci cand trebuia. Regreti ca a fost nevoie de un "Uragan Katrina" sa te faca sa cresti, ca timpul a trecut repede, si tu erai ocupat sa faci planuri. Planurile nu iti ies niciodata (p.s. i love you). Si regret ca am strans mai mult decat ar fi putut suporta.
E nevoie de o palma sanatoasa, una puternica nu gluma, una care sa-ti zboare pana si fondul de ten de pe obraz ca sa te trezesti la realitate, sa casti ochii si sa observi ca toate nu erau asa cum le credeai tu. E nevoie de un cutremur cu magnitudinea de 9 grade pe scara Richter ca sa poti aprecia cu adevarat ziua de ieri. Trebuie sa bei apa din Marea Moarta sa vezi ca exista ceva mai sarat decat apa cu care iti stopesti in fiecare noapte perina. Trebuie sa te arunci in Pacific ca sa vezi ca exista ceva cu putin mai adanc decat abisul in care te afli. E nevoie de zeci de ani de ploaie ca sa vezi ca exista ceva mai dezastruos decat potopul care iti inunda fata. Trebuie sa fii nepotul lui Nostradamus ca sa poti vedea viitorul si ca e nevoie de ancora Titanicului ca sa-ti incetinesti goana prin tristete. Am avea nevoie de masina timpului, pentru a mai repara ceva. Ar trebui doar sa te mai nasti odata ca sa intelegi ca saruti pentru prima oara doar o data si ca prima iubire te loveste doar odata. Urmatoarea, e a doua. Ei bine, o palma sanatoasa mi s-a dat... deci sunt mai lucida ca niciodata. Cutremur cred ca am simtit, mic, ce-i drept dar am simtit. Dar ca sa vezi, surpriza, surpriza, nu am baut apa din Marea Moarta, de aruncat in Pacific nu m-am aruncat, cel mai mult a plouat cateva saptamani, cu pauze intre, nepoata lui Nostradamus nu sunt, ancora Titanicului nu o posed, nici masina timpului nu o am si ca sa vezi nu pot sa ma nasc inca o data.
Orasul se transforma cateodata intr-un loc irespirabil, sufocant. Toti poarta masti de gaze, doar tu nu. Traversezi strada impins de cei din spate si cu piedicile puse de cei din fata ta. Cand iti inchipui ca exista un iad plin cu flacari vei fi surprins sa afli ca atunci cand esti ... (trist?!)... vei gasi milioane de iaduri diferite. Locuiesc intr-un oras in care cosmarurile tutror se adeveresc.
Asadar regret ca a fost nevoie de un Big Bang ca sa ma (cah, ce urat suna!) maturizez inca un pic. Clar domne'?! Bun. Cand adorm iau perna in brate, dar aloooo, nu vreau nici o perna! Vreau altceva. O privire sub intensitatea caruia ma pot face scrum. Si daca odata era cam (a se citi prima particica, dupa ghilimele, pana la punct.) asa, acum cum va fi? Nu de alta dar acuma chiar mi-e frig. Ma imbrac mai gros, nu? Mda... Cineva mi-a spus ca nimic nu e iremediabil , si chiar asa e. Nimic nu e iremediabil. trebuie doar sa ai o trusa plina cu instrumente si brizbrizuri din acelea barbatesti. Ah si o cheie de 5. :D
Remind me why we decided this was for the best...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu